RISIPĂ // Parlamentul aruncă milioane în vânt

După ce au cheltuit trei milioane de lei pentru sistemul de vot electronic, deputații moldoveni au revenit la practica veche de a vota cu mâinile ridicate

Mai multe bunuri procurate din banii publici zac nefolosite pe motiv că autoritățile care le-au procurat fie au renunțat să le mai folosească, fie pentru că achizițiile s-au dovedit a fi proaste. Pentru a salva proiectele eșuate, este nevoie de alte milioane de lei.

Un sistem de vot de unică folosință

În 2013, atunci când deputații au revenit în sediul Parlamentului, reparat capital după devastările din 7 aprilie 2009, presa scria cu entuziasm despre noul sistem de vot electronic care urma să înlocuiască votarea cu mâna, o practică învechită folosită de parlamentarii moldoveni.

În locul mâinilor ridicate, deputații trebuiau să voteze cu cartele. Sistemul de vot electronic oferă posibilitatea contabilizării imediate a voturilor exprimate „pro” și „contra” și afișarea lor pe cele două ecrane imense instalate în sala de ședințe a Legislativului. Grație noii tehnologii, deputații ar fi scăpat de un motiv de ceartă legat de modul în care au fost numărate voturile și asta pentru că programul electronic nu poate fi mințit.

Sistemul electronic de vot a dat însă chix la prima ședință a deputaților. După ce mai mulți parlamentari au apăsat concomitent pe mai multe butoane, programul s-a prăbușit. Timp de doi ani, deputații nu au mai făcut nicio încercare de a reveni la votul electronic.

„Secretul de stat” al Parlamentului

Modernizarea sistemului de vot folosit în Parlament a costat bugetul de stat peste 3,2 milioane de lei.

„Cei mai mulți bani, circa trei milioane, a costat echipamentul. E vorba despre ecrane și dispozitivele de pe mesele tuturor deputaților. E de la Bosh. Programul a costat alte 192 de mii de lei”, ne explică Maria Panfil, șefa Secției de producere din cadrul companiei „Consfirmgrup”, cea care a câștigat licitația pentru reparația clădirii Parlamentului și care s-a ocupat și de dotarea instituției.

Anterior, directorul firmei, Alexandru Guțu, a refuzat să dezvăluie presei cât costă noul sistem de vot al deputaților, precizând că ar fi vorba de un „secret de stat”.

Maria Panfil ne-a comunicat că solicitarea de a instala acest sistem de vot, inclusiv parametrii acestuia, a venit de la fostul președinte al Parlamentului Igor Corman, care a insistat să le creeze deputaților moldoveni condiții de lucru similare celor ale deputaților europeni.

„Votul electronic este necesar”

„Sistemul de vot nu are nicio defecțiune”, ne-a asigurat șeful Secției tehnologii informaționale din cadrul Parlamentului, Ruslan Balaban.

Nici deputații contactați de Ziarul NAȚIONAL nu știu de ce nu este folosită procedura de vot electronic. „A fost un moft al unor deputați comuniști de a bloca sistemul de vot la prima ședința a Parlamentului, când am trecut în noua sală, dar cred că trebuie să revenim la el. Mai ales dacă pretindem că ne dorim o societate tehnologizată. Mi se pare că suntem singura țară europeană în care deputații mai votează cu bățul”, se revoltă deputatul liberal-democrat Tudor Deliu.

Pe de altă parte, comunistul Artur Reșetnicov respinge acuzațiile și afirmă că fracțiunea PCRM și-a dorit mereu sistemul de vot electronic, pentru că el oferă mai multă transparență actului de votare.

„Avem nevoie de votul electronic, mai ales că în ultimul timp am avut mai multe cazuri în care voturile pentru anumite proiecte de legi au fost numărate arbitrar. Mă tem însă că, în actualele condiții, când alianța de guvernare a ajuns cu un număr la limită de deputați, șansele de a fi aplicat sistemul de vot electronic sunt minime”, afirmă Reșetnicov.

I-am solicitat și președintelui Parlamentului, AndrianCandu, să ne explice de ce nu este folosit votul electronic și când se va reveni la noul sistem, dar nu am primit încă un răspuns.

Un milion pentru un proiect ratat

Parlamentul nu este singurul care a dat-o în bară cu achizițiile făcute. În urmă cu patru ani, Primăria satului Lozova, raionul Strășeni, a câștigat un proiect de construcție a unei stații de epurare în localitate.

Autoritățile au obținut finanțare în valoare de 1,370 de milioane de lei din Fondul Ecologic Național, au mai adăugat o sută de mii de lei din bugetul local și s-au apucat de muncă. Potrivit contractului semnat cu firma care a câștigat licitația, lucrările urmau să fie executate în trei luni. Cu toate acestea, copiii de la gimnaziul din Lozova aleargă și astăzi la WC din curte.

„Avem probleme cu această stație de epurare. După ce antreprenorul a anunțat că și-a terminat lucrul, comisia de verificare a lucrărilor a depistat că firma nu a izolat fântânile subterane și din această cauză stația de epurare nu poate fi dată în exploatare”, ne-a explicat primarul din Lozova, LilianBotnaru.

Riscă să ajungă în impas

Acum, primăria s-a pomenit în impas. În timp ce negociază cu antreprenorul pentru a-l convinge să vină și să repare greșelile, Ministerul Mediului a atacat în judecată primăria, solicitându-i să întoarcă banii acordați din Fondul Ecologic pentru că termenul de executare a lucrărilor, prevăzut în proiect, a expirat demult.

„Purtăm discuții cu cei de la minister. Încerc să le explic situația în care ne-am pomenit. Eu sunt primar de câteva luni, iar erorile au fost comise anterior. Sperăm să fim înțeleși pentru că, dacă judecata ne obligă să întoarcem banii, riscăm să ajungem cu conturile blocate”, își exprimă temerile alesul local.

Precizăm că stația de epurare a fost construită pentru necesitățile câtorva instituții de menire socială din sat: primăria, școala, gimnaziul, centrul medical și un agent economic care a contribuit și el financiar.

Cioburciu a rămas doar cu fundația

Într-o situație similară s-a pomenit și Primăria satului Cioburciu din raionul Ștefan Vodă. În 2011, Fondul Ecologic Național a alocat 1,350 de milioane de lei pentru construcția unei stații de epurare în această localitate. Astăzi, satul nu are nici stație de epurare, nici bani.

„Din o parte din banii alocați am construit fundația, dar stația nu am mai procurat-o. Am vrut inițial să luăm o stație „Topaz”, care e mai ieftină, dar, spun experții, nu corespunde normelor și se defectează rapid. De aceea, am renunțat la idee în favoarea unei stații de epurare de producție lituaniană. Aceasta costă două milioane de lei, față de 500 de mii, cât costa cea indicată în proiectul inițial. Problema cea mare este de unde să găsim noi milionul și jumătate care ne lipsește”, afirmă primarul satului, Dmitri Vîsoțchi.

O soluție ar fi ca primăria să găsească un antreprenor care să fie gata să pună el milionul și jumătate lipsă, iar ulterior primăria să îi restituie banii. Primarul însă susține că șansele de a găsi o astfel de firmă sunt minime, de aceea construcția stației de epurare ar putea să mai dureze.