Alexandru Rafila: Mulți dintre cei care contestă vaccinarea au schema completă din copilărie

Antivaccinarea nu a apărut odată cu pandemia de COVID-19, iar neîncrederea în vaccinuri are o istorie mult mai veche, a declarat prof. univ. dr. Alexandru Rafila. La o dezbatere dedicată vaccinării pe tot parcursul vieții, acesta a explicat cum au apărut, de-a lungul timpului, controversele legate de componentele vaccinurilor și cum pandemia a transformat imunizarea într-un subiect de dezbatere politică.

Alexandru Rafila a subliniat că erodarea încrederii în vaccinare „e o luptă veche”. El a amintit că, încă de la începutul carierei sale, existau discuții despre substanțele folosite în compoziția vaccinurilor și despre presupusele riscuri pe care acestea le-ar putea avea.

„Să nu aveți impresia că, odată cu apariția pandemiei și discuția legată de un vaccin mai mult sau mai puțin controversat împotriva infecțiilor cu noul coronavirus, au apărut dezbateri în public. Mi-aduc aminte, de la începutul carierei, când se discuta despre hidroxidul de aluminiu din vaccinuri, care e un adjuvant, care crește imunogenitatea, folosit de la începuturile programelor de vaccinare, inclusiv tradiționalele vaccinuri de la Institutul Cantacuzino, foarte apreciate, dar care astăzi nu se mai produc, conțineau hidroxid de aluminiu, mertiolat, un prezervant care conține mercur, ș.a.m.d. Nu a existat nicio dovadă științifică că aceste cantități extrem de mici, prezente în vaccinuri, ar pune în vreun fel în pericol sănătatea copiilor”.

Potrivit medicului, controversele privind vaccinurile au existat în mod constant, însă pandemia a amplificat fenomenul și a transformat imunizarea într-un subiect cu puternică încărcătură publică și politică.

„Dezbateri au fost în mod sistematic. Totuși, pandemia a reprezentat un soi de trigger, din mai multe motive. Unul a fost legat de frică și un entuziasm destul de mare la început când a apărut vaccinul. Lumea mergea, se vaccina, plecau oameni din București, se vaccinau la Suceava, dar, încet, încet, a dispărut entuziasmul, au apărut controversele. Ar trebui să ne întrebăm de ce vaccinarea a fost un subiect de dezbatere politică. Odată semănată neîncrederea în vaccinare, a dus la coagularea unor mișcări care au îmbrăcat și caracter politic. Nu erau bazate pe cunoaștere, ci pe emoție. Și dacă nu lucrăm pe partea de emoție nu vom putea schimba nici lucrurile în mod semnificativ”, a atras atenția Alexandru Rafila, expert în microbiologie.

El a explicat că neîncrederea a fost alimentată nu doar de informații incomplete, ci și de reacții emoționale care au fost ulterior transformate în mesaje politice. În opinia sa, recâștigarea încrederii publice trebuie să țină cont de această dimensiune.

Președintele Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților a continuat: „Implicarea politică din pandemie a dus la rezultate mai puțin favorabile, ca să nu spun altfel, pentru că modul în care s-a comunicat, argumentele profesionale au fost preluate de niște oameni care nu le stăpâneau foarte bine și care au vrut să-și atingă niște obiective politice. Unii voiau să promoveze, alții să nu se vaccineze, dar obiective politice au existat în toate zonele. Lucrul acesta a afectat foarte serios încrederea în autorități, în autorități de sănătate și poate și în medici. Asta s-a întâmplat în cascadă. Acum, ne regăsim în situția de a reconstrui încrederea și, în primul rând, ar trebui să ne întrebăm de ce vaccinarea a fost țința acestor dezbateri politice. De vaccinat, se vaccinează toată lumea, nu doar un anumit grup. E universală. Foarte mulți dintre cei care contestă utilitatea vaccinării, sunt vaccinați cu schema completă a copilăriei. Asta este realitatea. Și par sănătoși”.

Rafila a atras atenția că vaccinurile sunt produse medicale complexe, a căror fabricare presupune un proces îndelungat și verificări stricte. El a arătat că durata mare de producție și numărul ridicat de controale pot explica uneori dificultățile de aprovizionare.

„Vaccinurile nu sunt antiinflamatoare pe care le produci pur și simplu. Nu știu dacă cineva își imaginează cât durează un ciclu de producție pentru un vaccin hexavalent. Trei ani! Eu încep azi și vaccinul este gata peste trei ani. De ce? Vaccinurile au cele mai riguroase controale de siguranță, vreo 40 și ceva de controale pe siguranță, pe lângă eficacitate”, a mai punctat Alexandru Rafila.

În acest context, medicul a vorbit despre necesitatea predictibilității în producția și distribuția vaccinurilor. Unele doze nu ajung pe piață din diferite motive, inclusiv în urma verificărilor de siguranță, iar astfel pot apărea probleme de aprovizionare și perioade de criză.

„Producătorul X trebuia să producă 20 de milioane de doze și produce 16, patru milioane s-au compromis. Atunci se creează o competiție pentru a obține vaccinurile, în care unii câștigă și alții nu au vaccin”.

Potrivit explicațiilor oferite, o reducere neașteptată a numărului de doze disponibile poate genera rapid o competiție între state sau sisteme de sănătate. De aceea, planificarea pe termen lung și comunicarea corectă sunt esențiale pentru menținerea programelor de vaccinare și pentru reconstruirea încrederii populației.