EXEMPLU // Locuitorii din Congaz au pus mână de la mână pentru a crea un lucru EXTRAORDINAR

Exemplu // Au pus mână de la mână și au amenajat un centru pentru copiii cu dizabilități din satul natal

Fericit și plin de viață, Mihăiță, alături de mămica lui, se îndreaptă spre Centrul pentru copii cu dizabilități din satul natal, Congaz, raionul Comrat. Este elev în clasa a VI-a la școala din localitate. Cum se sfârșesc lecțiile, băiatul este nerăbdător să ajungă mai repede la centru, aici unde în ultimul an își petrece o bună parte a zilei.

Anume aici își pregătește lecțiile, desenează, se joacă la computer, i se face masaj și se distrează. „Îmi este foarte bine aici. Mă joc, scriu, desenez, iar Gavriil (profesorul de informatică de la centru – n.r.) mă învață să scriu la calculator. Da... am scris deja și poezii, povești”, ne spune entuziasmat Mihăiță.

Nimic din toate acestea până acum un an, când mai multe mămici din Congaz, care au copii cu dizabilități, și-au unit eforturile și au hotărât să creeze acest centru.

Centru amenajat de săteni

Soarta micuților cu dizabilități din satul Congaz nu i-a lăsat indiferenți pe localnicii de aici. Pentru a le ușura un pic suferința, sătenii, ajutați de primăria din localitate, au pus mână de la mână și au amenajat un centru. „Sediul ne-a fost dat de către primărie. Era într-o stare dezastruoasă, așa cum sunt multe clădiri rămase neîngrijite. Dar, vorba ceea: ochii văd, inima sperie, dar mâinile bucură. Nu ne-am așteptat la o susținere atât de mare din partea sătenilor. Între timp, am îmbunătățit și baza didactico-materială. Am beneficiat și de donații din Danemarca. Dacă este dorință, se realizează totul și ne bucurăm că le-am adus o rază de lumină în sufletul copiilor. De aici vine și denumirea centrului: O rază de soare”, ne spune asistentul social al centrului, Ludmila Chiurcio.

„Unul venea și ne spunea că ne poate ajuta la procurarea geamurilor, altul - cu mobila, materialele de construcție. Un cult religios din localitate ne-a reparat acoperișul. Nu a rămas indiferent practic niciun localnic de aici și asta ne bucură”, adaugă asistenta medicală a centrului, Svetlana Bargan.

Cea mai mare parte din resurse a fost colectată de la agenții economici, culte religioase din localitate și persoane fizice.

Nerăbdători să ajungă la centru

Pe moment, la centru vin zilnic 20 de copii. În total, în localitate sunt peste 60 de copii cu dizabilități. Din lipsă de spațiu, dar și pentru că sunt mulți, micuții sunt programați pe ore când pot veni aici. „Uneori ne este milă de ei când le spunem că trebuie să plece, pentru că este timpul să vină alții. Nu vor să meargă acasă”, zâmbește Svetlana Bargan.

„În medie, un copil stă aici în jur de două ore. I se face masaj, beneficiază de consiliere psihologică, terapie cognitivă, iar dacă vedem că obosesc, îi lăsăm să se joace. Pe fetițele mai mărișoare le învățăm să croșeteze, să confecționeze suvenire etc. Într-un cuvânt, nu stau fără treabă aici”, adaugă asistentul social al centrului.

Mamă a doi copii cu dizabilități

Și-au găsit aici alinarea și cei doi copilași ai Mariei Ianacov. Pentru că a vrut să le fie mereu în preajmă, Maria s-a angajat dădacă la centru. Susținută de angajații de aici, femeia s-a înscris la studii la Institutul Pedagogic din Tiraspol cu sediul la Chișinău, Facultatea Psihologie. „Vreau să profesez această meserie. Să învăț cum să ajut acești copii psihologic, dacă fizic nu ne mai stă în puteri”, susține Maria.

Profesor și beneficiar al centrului

Unul dintre beneficiarii centrului este și Gavriil Carasnic. La cei 21 de ani împliniți, tânărul se mișcă doar în scaunul cu rotile. Asta însă nu-l împiedică să studieze la Institutul de Formare Continuă din municipiul Chișinău. Acum, tânărul nu este doar beneficiar al centrului, dar și învață copiii de aici cum să utilizeze computerul.

„Este o bucurie mare pentru mine când mă simt util și văd copilașii nerăbdători să vină la mine. Până a ajunge la acest centru, mă simțeam demoralizat, chiar nu-mi vedeam rostul în viață. Aici m-am format ca personalitate. Am întâlnit oameni ca mine, poate cu o soartă și mai tristă”, ne spune Gavriil.

Tânărul nu ezită să-și împărtășească și bucuria cea mare. De curând, acesta a fost angajat de primăria din satul Congaz să formeze și să administreze site-ul localității. „Parcă mi-au dat aripi când mi s-a propus acest lucru. Acest lucru mă face să nu mă simt discriminat și să fiu util societății. Stau acum și noaptea și mă gândesc cum să fac un site reușit și interesant. Sunt sigur că va fi așa, pentru că o să depun tot ce-mi stă în puteri să nu dezamăgesc administrația publică locală care mi-a încredințat acest serviciu”, este sigur tânărul.

Planuri mărețe pentru viitor

Angajații de aici susțin că nu se opresc doar aici. Pe viitor, aceștia planifică să-și lărgească serviciile, unele care ar dezvolta capacitățile copiilor cu dizabilități, i-ar ajuta să se integreze mai ușor în societate. „Vrem să acordăm servicii de ergoterapie, logopedie, activități artistice etc. Vrem să susținem familiile cu copii și tineri cu dizabilități, cu atât mai mult că în satele apropiate mai sunt încă circa 40 de copii și tineri cu dizabilități și care ar putea să ne treacă pragul”, conchide asistentul social al centrului, Ludmila Chiurcio.