Produsele ecologice, tot mai căutate

ECO // Agricultura ecologică în R. Moldova între aşteptări şi realitate

Tot mai populare şi „la modă” devin produsele ecologice. Mulţi consumatori, atunci când intră într-un supermarket, caută pe tejghele ambalaje cu inscripţia ECO şi „cultură fără modificări genetice”. Aceleaşi cerinţe le auzi şi la piaţă, pentru că majoritatea cumpărătorilor de cele mai dese ori se interesează dacă marfa este „de casă”, nestropită, fără poluanţi sau conservanţi.

Nu e o problemă să aplici ştampila „ECO” şi mai simplu este să-i torni gogoşi cumpărătorului din piaţă, precum că tot ce cumpără (carne, lactate, fructe, legume ş.a.) este curat ca lacrima, însă puţini cunosc că agricultura ecologică este un proces complicat, de durată, care cere multe investiţii, iar natural nu înseamnă neapărat şi ecologic.

Ce este agricultura ecologică?

„Agricultura ecologică” este un termen protejat de Uniunea Europeană şi este similar cu termenii „organică” sau „biologică”. Acest sistem de agricultură constituie un procedeu natural de a cultiva plante, de a îngrăşa animale şi de a produce alimente.

Procesul şi procedurile de obţinere a produselor ecologice sunt reglementate de reguli şi principii de producţie stricte care pleacă de la calitatea pe care trebuie să o aibă pământul şi până la obţinerea produsului ecologic.

Rolul primordial al acestui sistem de agricultură este de a produce hrană potrivită organismului uman, luând în considerare echilibrele locale, regionale şi încurajând folosirea resurselor existente.

Una din practicile specifice agriculturii ecologice constă în interzicerea folosirii pesticidelor sintetice şi a îngrăşămintelor chimice, a antibioticelor şi hormonalelor pentru animale, a aditivilor alimentari şi a altor substanţe complementare.

Pentru aceasta este necesar de a valorifica resursele existente la faţa locului, spre exemplu: folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale şi a furajelor produse la fermă; alegerea unor specii de plante şi rase de animale rezistente la boli şi dăunători, creşterea animalelor în libertate, adăposturi deschise şi hrănirea lor cu furaje ecologice; rotaţia culturilor etc.

De ce sistemul ecologic nu se bucură de succes în R. Moldova?

Trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică nu se face brusc, ci prin parcurgerea unei perioade de tranziţie, numită „perioadă de conversie”, pe care fermierii o au la dispoziţie pentru a adapta managementul la regulile de producţie ecologică. Or, deocamdată, producătorii agricoli din Republica Moldova nu se grăbesc să treacă masiv la sistemul de agricultură ecologică, deşi acesta nu este o noutate pentru ţara noastră.

Solicitat de Ziarul NAŢIONAL, Valentin Crâşmaru, cercetător ştiinţific-coordonator la Institutul de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, spune că dezvoltarea agriculturii ecologice în R. Moldova a început încă în anii ’90.

„Au fost elaborate strategii şi planuri de acţiuni care au fost ulterior susţinute de autorităţi, acceptate cu entuziasm de producători agricoli, iar cercetătorii ştiinţifici au început a studia procesul în laboratoare. A fost adoptat şi un plan de subvenţionare care a atras mai mulţi doritori de a trece la noul sistem de agricultură. Din păcate, subvenţionarea în acest sens nu se mai face, investiţiile sunt prea mari, ceea ce a cauzat reducerea numărului de producători motivaţi să cultive producţie ecologică. Din câteva birouri de certificare, astăzi am rămas doar cu unul. În acelaşi timp, trebuie să se conştientizeze faptul că anume agricultura ecologică este biletul care va permite accesul pe piaţa europeană. Mai ales că în R. Moldova dispunem de un pământ mănos pe care se poate de crescut produse curate”, susţine savantul.

De cealaltă parte, mai mulţi producători agricoli cu care am discutat afirmă că încă nu sunt gata să treacă la acest sistem. „Sunt prea mari cheltuielile, dar şi riscurile. Trebuie timp pentru schimbare, pe care mulţi nu şi-l permit. Fără îngrăşăminte minerale, am scoate o roadă foarte mică. În sistemul ecologic, la început trebuie să fii gata să pierzi. Suntem prea dependenţi de mulţi factori care nu prea ne lasă să facem experimente. Nu dispunem de infrastructura, tehnologiile şi instrumentele necesare, inclusiv pentru promovarea exporturilor. Se înţelege că producţia ecologică este mai costisitoare, însă nu trebuie să uităm de capacitatea de cumpărare a consumatorului obişnuit, care încă nu are de unde plăti mai scump pentru o alimentare mai bună şi este nevoit să se mulţumească cu ceea ce este ca în vorba poporului ieftin şi mult în kil”, spune un fermier din raionul Anenii Noi.

Produsele „bio” vor avea acces pe piaţa europeană

Valentin Crâşmaru afirmă că, în condiţiile în care mulţi producători agricoli care lucrează pe terenuri arendate sau cumpărate cu bani grei „nu au interes să cultive şi să dezvolte un pământ curat, ci sunt interesaţi mai degrabă de un profit imediat”.

„Doar fermierii care înţeleg că integrarea europeană este condiţionată şi de agricultura ecologică şi sunt gata să înceapă de pe acum tranziţia vor avea de câştigat. Deja avem din aceştia, bunăoară, un exemplu relevant este Vladimir Semaşco, producător din satul Cioara, raionul Hânceşti, care implementează cu succes agricultura organică. În prezent, în ţară avem peste 20 de mii de hectare de suprafeţe cu culturi ecologice, dar sperăm că această cifră va fi mai mare, dacă, desigur, doritorii vor fi susţinuţi de o subvenţionare pe măsură, politici de stat adecvate şi proiecte europene”, a subliniat cercetătorul de la Academia de Ştiinţe.

Totodată, Valentin Crâşmaru consideră că procesul ar fi mai uşor dacă ar exista o legătură strânsă între producător şi consumator. „Fermierul ar fi motivat să investească în agricultura ecologică, dacă ar fi sigur că pe final are piaţă de desfacere, lucru practic imposibil pentru mulţi producători de la noi. Iar pe principiul „poate” sau „la ghici” puţini riscă să încerce”, a relevat savantul.

Luxul alimentaţiei ecologice şi sănătoase

Cineva mi-a povestit o istorie cum părinţii unui copil cu rinichii bolnavi au fost sfătuiţi de medici să încerce o cură cu pepene verde. Aceştia au mers la piaţă, dorind să cumpere o cantitate mai mare şi mare le-a fost mirarea când vânzătorul, înţelegând pentru ce le trebuie harbujii, le-a spus să vină seara la bostănărie, rostind ruşinat: „Am şi eu copii şi am să vă dau ceea ce trebuie pentru leac”. La plantaţie, oamenii cu durerea au fost duşi la o margine de teren, unde câteva rânduri de poame erau despărţite de suprafaţa de bază. „Aici creştem pentru noi, nu sunt stropiţi cu nimic, alegeţi-vă cât vă trebuie”, le-a spus gospodarul care s-a dovedit a fi cu ceva omenie.

Greu de presupus care ar fi fost pentru copilul bolnav efectul dietei cu harbuji, dacă acest fermier ar fi fost lipsit de orice bun-simţ, dar este lesne de înţeles că asemenea exemple sunt lamentabil de puţine.

Acelaşi Valentin Crâşmaru susţine că „promovarea agriculturii ecologice ar decurge mai uşor, dacă populaţia ar înţelege că trebuie să consume produse curate şi nepericuloase pentru sănătate”. Populaţia înţelege, însă, probabil, mai este nevoie ca aceste produse să fie accesibile, o normă, şi nu un exotism, la fel cum pentru producători să fie o normă cultivarea unei producţii asemănătoare cu „harbujii pentru sine”.

Cât durează să începi a obține produse ecologice

Durata perioadei de conversie în producţia vegetală, animalieră şi apicultură este de:

- doi ani pentru culturile de câmp anuale;

- trei ani pentru culturile perene şi plantaţii;

- doi ani pentru pajişti şi culturi furajere;

- 12 luni pentru animalele de carne;

- șase luni pentru rumegătoare mici şi porci;

- șase luni pentru animale de lapte;

- zece săptămâni pentru păsări pentru producţia de carne, cumpărate la vârsta de trei zile;

- șase săptămâni pentru păsări pentru producţia de ouă;

- un an pentru albine, dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale.

Cum e în UE?

În România, agricultura ecologică reprezintă prioritatea anului 2015 şi beneficiază de fonduri europene nerambursabile de circa 200 de milioane de euro.

Astfel, fermierii înregistraţi în sistemul de agricultură ecologică vor primi subvenţii de 500 de euro/hectar/an pentru cultivarea legumelor, 620 de euro/ha/an pentru livezi, 530 de euro/ha/an pentru vii şi 365 de euro/ha/an pentru cultivarea plantelor medicinale în regim ecologic.

Lilia Grubîi