Răspândirea sindromului Dorin Chirtoacă la nivel național

Prezentul continuu

Arătam în unul din editorialele anterioare că Hotărârea Curții Constituționale de la 4 martie a aruncat în aer stânga. Unitatea frontului filorus a crăpat peste noapte, ceea ce, neîndoios, avantajează Partidul Democrat care trebuia să facă față unei concurențe acerbe cu PSRM și „Partidul Nostru”.

Ruinele

Guvernarea a avut de câștigat de fapt pe toate planurile. Și pe cel de stânga, dar și pe cel de dreapta.

Astăzi, întreaga scenă politică, încă aflată până mai ieri în plină reconstrucție, zace în ruine. S-au distrus punțile destul de șubrede, de altfel, ce legau protestatarii întruniți în jurul Platformei DA cu grupările lui Igor Dodon și Renato Usatîi.

Altfel nici nu putea fi. În noua situație, când partidele proruse se atacă reciproc, acuzându-se unul pe altul că s-ar afla în „buzunarul lui Plahotniuc”, orice cooperare cu ele este nu doar inutilă, ci și contraproductivă.

Cel care a montat „bomba Tănase”, după cum numește decizia Curții Constituționale Armand Goșu, a calculat bine. Punct ochit, punct lovit.

Deschizând cutia Pandorei a alegerilor prezidențiale directe fără Renato Usatîi, puterea a învrăjbit stânga, pe de o parte, iar pe de alta, a impus dreptei o agendă electorală solicitantă care, volens-nolens, distrage atenția de la lupta cu regimul cleptocrat. PLDM, de exemplu, cu această ocazie și-a amânat congresul, invocând pretextul că alegerile prezidențiale schimbă prioritățile politice.

Ca să nu mai vorbim de noile partide antisistem abia înființate. Acestea se văd silite să se replieze pentru a-și definitiva grabnic proiectele politice încă crude și vagi. Căutarea de soluții și eforturile depuse pentru identificarea unor lideri mai de Doamne-ajută le răpește tot timpul care în mod normal trebuia să fie folosit pentru a pune presiune pe puterea învechită în rele.

La toate acestea, se adaugă compromiterea noului partid DA a cărui aliere cu Igor Dodon și Renato Usatîi ridica și înainte semne de întrebare. Acum însă, când cei doi își toarnă hârdaie de zoi în cap, învinuindu-se reciproc că ar fi niște marionete ale Păpușarului, coabitarea de odinioară cu ei miroase foarte urât, fapt ce ar putea să-i coste scump în viitoarele alegeri.

Toate acestea slăbesc mult capacitatea de solidarizare a opoziției antisistem. Partidele Maiei Sandu, Platformei DA, altele care ar putea să apară pe parcurs riscă să intre în campania electorală nepregătite și dezbinate.

Sperietoarea

În aceste condiții, cresc nesperat șansele Partidului Democrat de a se prezenta onorabil în viitoarele alegeri. Controlând resursa administrativă de sus până jos, democrații sunt capabili să se califice în turul doi de scrutin.

Din acest moment, victoria PDM va fi doar o problemă pur tehnică. Invocând pericolul schimbării cursului european, Partidul Democrat va cere întregului electorat de dreapta să voteze candidatul său.

Astfel, puterea va răspândi, la nivel național, sindromul Dorin Chirtoacă. Acesta câștigase cel de-al doilea și cel de-al treilea mandat în capitală, precum se știe, în ciuda dezamăgirii alegătorilor, nu pentru că s-a dovedit a fi un primar bun, ci doar pentru a-l opri pe candidatul filorus.

După toate probabilitățile, lui Igor Dodon în scrutinul prezidențial i s-a rezervat același rol pe care l-a jucat în alegerile locale din anul 2011 în Chișinău, când fusese contracandidatul lui Dorin Chirtoacă. Va fi și în 2016 o sperietoare care va trebui să mobilizeze electoratul proeuropean împotriva sa.

Una peste alta, „bomba Tănase” a făcut una cu pământul toate obiectivele și inițiativele opoziției antisistem, paralizând-o pentru moment. Astfel, puterea oligarhică a câștigat timp nu doar pentru a supraviețui, ci și pentru a-și consolida pozițiile prin adjudecarea jilțului de șef al statului „ales de întreg poporul”.