Puterea locală pariază pe reunirea cu România

Prezentul continuu

Deşi mediatizată şi la Bucureşti, şi la Chişinău, reuniunea primarilor de pe ambele maluri ale Prutului nu a fost evaluată la justa-i valoare. Presei i-au scăpat adevăratele semnificaţii ale evenimentului desfăşurat duminică la Palatul Parlamentului României.

Impulsul Cioloş

Inimaginabila încă acum un an, Conferinţa Reprezentanţilor Comunităţilor Locale din cele două state româneşti trebuie plasată, desigur, în contextul noii abordări a Guvernului Cioloş faţă de Chişinău. În luna februarie 2016, în cadrul Adunării Generale a Asociaţiei Comunelor din România, şeful Guvernului de la Bucureşti a lăsat să se întrevadă că va finanţa direct localităţile din Republica Moldova.

Potrivit premierului român, vor fi „privilegiate comunele şi oraşele care au înfrăţiri”. Anunţul său a avut un efect imediat. Cum la întrunirea cu pricina asistase şi o delegaţie din Republica Moldova, administraţiile locale din stânga Prutului au gustat din plin declaraţiile lui Dacian Cioloş.

În aceste împrejurări, România a devenit un irezistibil punct de atracţie. Mişcarea pentru înfrăţirea cu localităţile din dreapta Prutului s-a lăţit rapid până dincolo de Nistru.

450 de primari din Republica Moldova, mai mult de jumătate din numărul lor total, s-au dus la Bucureşti pentru a cere eliminarea graniţelor birocratice dintre cele două state. Dar înainte de toate, pentru a semna acorduri de înfrăţire ce ar deschide calea unor finanţări nerambursabile.

Cine scuipă împotriva vântului?

Totuşi, în ciuda interesului financiar-economic, aspectul politic şi cel identitar nu trebuie neglijat. Considerentele practice au jucat rolul vântului care a aprins flăcările focului până atunci mocnind al conştiinţei unităţii de neam.

Elementul material combinat cu cel spiritual a generat o mişcare a administraţiilor locale pentru apropierea şi integrarea aprofundată dintre România şi Republica Moldova. Pentru că, orice s-ar spune, deplasarea masivă a primarilor din stânga Prutului la Bucureşti se constituie în cea mai percutantă acţiune în favoarea reîntregirii naţionale de la ultima ocupaţie sovietică a Basarabiei încoace.

Destui primari, mulţi dintre ei reprezentând Partidul Democrat şi chiar PCRM, participaseră anterior şi la Congresul Sfatului Ţării-2. Pe neprins de veste, în teritoriu, printre liderii formali şi informali de la nivel local, s-a creat o stare de spirit românească. Acest fapt dovedeşte robusteţea unionismului mai abitir decât orice recensământ sau sondaj de opinie.

Guvernarea de la Chişinău, oricâte reticenţe bugetivore ar exista la vârf, a urmărit aproape impasibilă, ca să nu zic neputincioasă, efuziunea şi fermitatea cu care primarii au pregătit voiajul la Bucureşti. Autorităţile moldovene în culise au încercat, ce-i drept, să taie elanul administraţiilor locale, dar nu au izbutit mare lucru.

Pe faţă însă nimeni nu s-a încumetat să pună obstacole. Şi acest fapt este simptomatic.

Puterea centrală nu prea avea de ales. Este greu şi jenant să scuipi împotriva vântului.

Curentul unionist care în ultimii ani a prins conturul unei iniţiative populare, a căpătat o dimensiune practică. De acum încolo, o mare parte a administraţiilor locale devin carele lui de luptă politică.

De la lirism la pragmatism

Astfel, mişcarea pentru reunificarea cu România intră într-o fază nouă. Îşi depăşeşte limitele unor discuţii intelectualiste. Condiţia unor manifestări de cartier. Turnul de fildeş al reveriilor poetice.

Unionismul care până mai ieri era fieful saloanelor academice şi comunităţilor urbane porneşte în sfârşit de jos. De la temelii. De la ţară. Din provincie.

Trece de la lirism la pragmatism. De la vorbe la fapte. De la festivism la acţiuni concrete. De la o exprimare simbolică la o reprezentativitate legitimată.

Desigur, nimic nu-i perfect. Mişcării primarilor pentru Unire i se caută deja nod în papură. Şi nici nu-i atât de greu să faci asta.

Există şi conjuncturism, şi conformism, şi meschinărie, şi politicianism. Era însă de aşteptat. O caravană mare stârneşte destul praf şi lătrat de câine.