Miza riscantă a jocurilor lui Lavrov cu Galbur

Prezentul continuu

Deși luni, la Moscova, șeful diplomației moldovenești n-a acceptat să stea smirna în fața lui Serghei Lavrov, îndărătul dialogului lor s-a întrezărit pericolul revenirii Chișinăului la politica vițelului blând care suge de la două vaci.

Biciul și turta dulce

La prima vedere, vizita a fost OK. Ministrul de Externe al Republicii Moldova n-a dat impresia, după cum se întâmpla pe vremuri, că-i va pupa vârful papucului omologului său rus.

În replică la apropourile lui Serghei Lavrov, care s-a arătat dezamăgit de semnarea de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE, Andrei Galbur a spus că opțiunea europeană a Chișinăului trebuie respectată. În plus, acesta din urmă a cerut evacuarea trupelor și munițiilor ruse din stânga Nistrului.

Imperturbabil, ministrul rus de Externe a sugerat foarte apăsat că Rusia vrea neutralitate eternă pentru Republica Moldova și statut special pentru Transnistria. În afară de aceasta, el își dorește să rămână garantul reglementării transnistrene și se pronunță pentru reluarea negocierilor.

Tonul de mentor șiret al primului diplomat al președintelui Putin, ținuta deșănțată în comparație cu cea pe care a etalat-o în cadrul ultimei întrevederi cu Natalia Gherman dau de bănuit. Aluziile privind redeschiderea pieței ruse, iar pe de altă parte, recrutarea tinerilor pe teritoriul Republicii Moldova pentru armata regulată a Federației Ruse arată că Moscova iarăși folosește biciul și turta dulce în relația cu autoritățile de la Chișinău.

Să cocheteze cu UE, dar să se culce cu Moscova

Unii observatori au concluzionat că Moscova își reia ofensiva politică, diplomatică și psihologică împotriva noastră. Se avansează supoziții potrivit cărora Putin profită de viitoarele alegeri prezidențiale pentru a schimba vectorul politicii externe a Republicii Moldova și a o conecta la Uniunea Eurasiatică, forțând-o, totodată, să renunțe la UE.

Kremlinul, bineînțeles, n-ar fi contra să-și subordoneze din nou Chișinăul, demonstrând în același timp Statelor Unite și UE că el rămâne cel mai tare în parcare. Cel puțin, în spațiul ex-sovietic.

Cred totuși că Putin e pragmatic. El pare să fie puternic șifonat de sancțiuni, de prăbușirea prețurilor la petrol, de criza economică din țara sa. De aceea, nu caută să facă o gaură în cer.

Programul său minim este eminamente realist. El urmărește să determine Chișinăul să joace iar la două capete. Să cocheteze cu UE, dar concomitent să se culce cu Rusia.

Cu termen de garanție depășit

Ancestrala strategie divide et impera, indiferent de culoarea puterii de la Chișinău, îi poate aduce Moscovei dividende politice nesperate. Cu o Republică Moldova oscilantă și duplicitară, Putin îi poate băga sula în coaste Kievului.

Iar degradarea relațiilor cu Ucraina, volens-nolens, întărește pozițiile Moscovei în diferendul ei cu UE, SUA și, nu în ultimul rând, cu România. A băga zâzanie între aliați și a slăbi Kievul – iată obiectivul prioritar al Rusiei pe care aceasta încearcă să-l atingă și la Chișinău, și la Budapesta, și în birourile unor partide extremiste și eurosceptice din Europa de Vest.

Votul PDM, alături de Dodon și comuniști, pentru declarația de suveranitate, independență, integritate teritorială și neutralitate, a fost un gest de complezență înaintea vizitei lui Galbur pentru a-l îmblânzi pe Lavrov. Dacă Republica Moldova mușcă momeala rușilor și acceptă să facă un joc dublu, e prăpăd.

Se va pomeni între ciocanul rusesc și nicovala ucraineană. Nu va câștiga nimic în Rusia, dar se va pierde pe sine.

Oricât de tentate ar fi ofertele Kremlinului privind redeschiderea pieței, ele toate sunt cu termen de garanție depășit. Pe de altă parte, chiar dacă, din punct de vedere politic și mai cu seamă economic, rușii sunt astăzi varză, guvernanții de la Chișinău n-ar trebui să fie niște boi.