Libertatea presei de a muri violent

Prezentul continuu

Ziarul NAŢIONAL s-a născut acum trei ani de Ziua Mondială a Libertăţii Presei. N-a fost, desigur, o coincidenţă, ci o năzuinţă. O asumare programatică. O identificare deliberată cu spiritul sărbătorii jurnaliştilor care fusese instituită, în 1993, de Adunarea Generală a ONU, la recomandarea UNESCO.

Revolta pentru a fi liber

Ediţia print a Ziarului NAŢIONAL a apărut într-un fel împotriva curentului. Publicaţia a fost lansată în plină agonie a presei tipărite care stă să moară sau să se sinucidă sub tăvălugul new media şi al noilor tehnologii informaţionale.

Noul proiect părea să anunţe astfel o muncă de Sisif. Un curaj absurd. Un efort pe cât de efemer, pe atât de zadarnic.

Numai că, după cum ar fi zis Camus, revolta împotriva unui viitor pesimist, a unui trend negativ este sigurul lucru care aduce cu sine libertatea efectivă.

Ziarul NAŢIONAL a fost şi rămâne o tribună eminamente liberă. O instituţie media independentă, fără ingerinţe politice şi fără subterfugii partizane.

Presa şi puterea sunt rivali naturali

Am pornit de la principiul presei americane potrivit căruia presa şi puterea sunt rivali naturali. Iată de ce toate facţiunile guvernării, oricum s-ar fi numit ele, PDLM, PDM, PL sau altcumva, fără să le fie trecute cu vederea meritele, au căzut sub examenul nostru critic.

Politică editorială a Ziarului NAŢIONAL nu s-a centrat niciodată pe un curs rigid impus de patronat sau de administraţie. A fost şi este o creaţie vie a jurnaliştilor. Tocmai de aceea doar în paginile acestei publicaţii există polemici şi confruntări de idei între editorialiştii sau comentatorii ei.

Anume refuzul oricărei angajări politice a stârnit, se pare, furia tuturor autorităţilor, dar mai cu seamă a celor din urmă. Invocându-se diverse pretexte halucinante, ziarul este de la un timp încoace intimidat, hărțuit de procurori.

Ospăţ pe timp de ciumă

Nu ne plângem. Ţinem doar să subliniem că publicaţia noastră, ca multe altele care nu intră în holdingul informal al puterii, riscă să-şi dea obştescul sfârşit odată cu libertatea de exprimare din Republica Moldova.

De câţiva ani, mass-media de la noi se află într-un declin periculos. Presa şi-a păstrat doar libertatea de a muri violent.

Piaţa media s-a pomenit în cea mai mare parte a ei sub un control politic aproape cvasitotal, ceea ce elimină Republica Moldova din lumea civilizată. Ca să nu mai vorbim de spaţiul european.

Sărbătorirea Zilei Mondiale a Libertăţii Presei în Republica Moldova e un fel de ospăţ pe timp de ciumă, după cum ar zice A.S. Puşkin. O zi în care, în locul uralelor şi pocnetului dopurilor de şampanie, se aud sirenele puterii.

Prin cântecele lor, ele ademenesc ultimele ambarcaţiuni naufragiate deja ale presei libere. Legaţi-vă de catarg, dacă mai sunteţi în stare!