De ce puterea „proeuropeană” se războiește cu șeful Delegației UE

Prezentul continuu

O campanie denigratoare pe cât de halucinantă, pe atât de penibilă ni se derulează prin fața ochilor. O puzderie de jurnaliști și bloggeri, afiliați actualei guvernări și secundați de unii politicieni, și-au dat drumul la gură, făcându-l cu ou și cu oțet pe șeful Delegației UE la Chișinău.

Vor să închidă gura Europei

Citești și te crucești! Autoritățile unui stat unde, nu fără concursul puterii, s-a furat un miliard de dolari, se arată deranjate de faptul că Pirkka Tapiola îi cataloghează pe o serie de politicieni din partea locului drept „bandiți” și „bădărani”.

Mai mult decât atât. Cei din fruntea bucatelor se identifică cu statul și cetățenii lui, pretinzând scuze. Potrivit lor, ambasadorul european, apostrofându-i, ar fi jignit, chipurile, Republica Moldova.

Și culmea ridicolului, câinii de atac ai puterii, după ce îl mușcă pe șeful Delegației UE, îi mai dau și lecții de bună purtare. Ei afirmă cum că ambasadorul, criticând guvernarea, ar fi încălcat cutuma diplomatică. Nici mai mult, nici mai puțin!

În cel mai lamentabil mod posibil se pronunță Mihai Ghimpu care îi închide gura lui Tapiola. Liderul PL susține cum că Europa n-are dreptul să le reproșeze ceva oficialilor de la Chișinău și de aceea ar trebui „să tacă” (sic!).

Scuipă în fântâna din care beau

Cum s-a ajuns oare în această mlaștină a absurdului? De ce puterea „proeuropeană” se războiește cu șeful Delegației UE? De ce scuipă în fântâna din care bea?

Pentru că puțul european, din care s-au adăpat până acum în voie stăpânii clipei din acest „sat strategic” numit Republica Moldova, a cam secat. Tapiola n-a vrut ca politicienii moldoveni să abuzeze de el la nesfârșit și le-a închis robinetul.

Unii comentatori au remarcat pe bună dreptate că diplomatul și-a atras mânia guvernanților pentru că s-a opus desemnării lui Vlad Plahotniuc în funcția de prim-ministru. Nu se poate reduce totul însă la acest gest.

În realitate, Tapiola nu este văzut cu ochi buni de ultimele „alianțe proeuropene” de mai multă vreme. Cam de pe la începuturile lui 2015, când nu și-a ascuns nedumeririle și suspiciunile legate de crearea unui Guvern minoritar.

Rup cuiul

Lucrurile s-au complicat în toamna aceluiași an. În plină criză politică și economică între Prut și Nistru, Victor Ponta, pe atunci prim-ministru al României, a promis să ofere de urgență Republicii Moldova un împrumut de 150 de milioane de euro. Se părea că banii vor veni în doi timpi și trei mișcări.

La puțin timp după aceasta, în octombrie 2015, Pirkka Tapiola vizitează Bucureștiul, unde discută cu autoritățile române măsurile ce trebuie luate pentru a nu periclita stabilitatea și modernizarea Republicii Moldova. În urma voiajului ambasadorului european, președintele Klaus Iohannis cere să fie acordat creditul doar sub rezerva realizării reformelor la Chișinău.

Ca rezultat, întreaga finanțare externă fusese amânată, iar în Occident a luat proporții o campanie fără precedent împotriva captivității oligarhice a statului. E la mintea oricui că buna documentare a Bruxelles-ului în ceea ce privește situația deplorabilă din Republica Moldova se datorează șefului Delegației UE.

Curios este faptul că împotriva numirii lui Plahotniuc în funcția de premier s-a pronunțat și ambasadorul SUA, James Pettit, care, de asemenea, a denunțat capturarea justiției și altor instituții ale statului. Cu toate acestea, diplomatul american n-a fost atacat. Și nici nu-i de mirare. Cu unchiul Sam nu te pui.

Pirkka Tapiola este, neîndoielnic, cel mai consecvent, principial și deci incomod ambasador al UE în Republica Moldova. Pe de altă parte, el reprezintă nu o țară, ci o comunitate de state. De aceea pare mai vulnerabil, fiind văzut la Chișinău ca o verigă slabă care poate fi ruptă.

Se înșală. Guvernanții riscă să rupă nu veriga, ci cuiul. Cu sau fără Tapiola, stigmatul cleptocrației purtat de actuala putere nu-l șterge nimeni.