Cui şi de ce să dăm un mandat special de securitate?

Prezentul continuu

Oricât ar părea de paradoxal, în cele peste două decenii de independenţă, Republica Moldova a fost precum o casă a cărei uşă n-are lacăt. Şi asta în condiţiile în care în una din camere, cu geamurile spre Est, s-au oploşit nişte oaspeţi nepoftiţi care pretind că spaţiul acaparat cu forţa le aparţine.

Ciudatul dezinteres faţă de SIS

Iată o întrebare de un milion. De ce oare Serviciul de Informaţii şi Securitate niciodată n-a fost considerat de principalii parteneri de coaliţie o instituţie semnificativă?

De ce niciuna dintre cele două formaţiuni de guvernământ care dau tonul în majoritatea parlamentară n-a revendicat vreodată public postul de director al SIS? De ce acesta mereu le revenea liberalilor, iar PLDM şi PD optau pentru Ministerul de Interne, Procuratura Generală şi Centrul Naţional Anticorupţie?

Oare nu cumva pentru că dracul nu-i atât de negru după cum pare? Oare nu pentru că serviciul moldovenesc de inteligenţă e o rotiţă netrebuincioasă desprinsă dintr-un mecanism înspăimântător odinioară?

Sub PCRM, ce-i drept, SIS adesea fusese folosit ca un ciomag tocmai bun de spart capetele opoziţiei. Dar Voronin guverna de unul singur precum Ianukovici până mai adineaori la Kiev, scuipând pe normele constituţionale.

Dar cum stau lucrurile în democraţie? În condiţiile statului de drept? Sub guvernare proeuropeană?

A mai contat SIS de la 2009 încoace? Mă îndoiesc. Părerea mea este că Serviciul de Informaţii şi Securitate a fost în acest segment de timp un lacăt defect care nu era bun de nimic.

Casa noastră din cartierul rău famat

Uşa casei noastre comune numită Republica Moldova a fost deschisă vraişte în faţa tuturor prădătorilor din afară. Şi aceştia au profitat din plin de situaţie.

S-au mişcat în voie. Uneori, casa le-a servit drept azil de noapte, alteori – drept locuinţă conspirativă.

De la un timp încoace însă, spiritele s-au încins în cartierul acesta rău famat, Republica Moldova riscând enorm să devina ţinta unei spargeri devastatoare. Trebuie protejată de urgenţă.

Se impune instalarea cât mai grabnică a unui sistem de alarmă. Cineva trebuie să stea cu ochii pe casă zi și noapte.

Anume în acest scop se adoptă legea combaterii separatismului şi extremismului. Tocmai de aceea, serviciul moldovenesc de inteligenţă, pentru a deveni funcţional, are stringentă nevoie de un mandat special de securitate.

Un scut de carton

Totuşi, în jurul acestor inovaţii legislative planează destule suspiciuni. Unii nu înţeleg de ce Serviciului de Informaţii şi Securitate ar urma să i se confere competenţe suplimentare. Alţii se întreabă dacă nu cumva acesta râvneşte să redevină ceea ce a fost altădată KGB.

Este limpede că în democraţie controlul politic asupra unei instituţii de tipul SIS trebuie să fie transparent şi constant. Din acest punct de vedere, mai este mult de făcut.

În urma procesului de dekaghebizare a fostei securităţi, la sfârşitul anilor 1990, serviciul moldovenesc de inteligenţă fusese privat de dreptul de arestare preventivă, interogare şi urmărire penală a suspecţilor, rămânând doar cu atribuţiile de a supraveghea, a preveni şi a informa.

Toate bune şi frumoase până aici. Drepturile şi obligaţiile actuale ale Serviciului de Informaţii şi Securitate sunt în linii mari conforme cu practicile europene în special şi cele democratice în general.

Atâta doar că SIS a ajuns un fel de scut de carton. O butaforie.

În urma dekaghebizării, fusese distrusă, de bine de rău, diabolica maşinărie cekistă. N-a fost creat însă în loc un sistem nou şi eficient de informaţii şi contrainformaţii.

Orb, surd şi cu mâinile legate

Spre deosebire de confraţii săi din UE sau SUA, SIS a rămas fără un instrumentar de lucru. Cu alte cuvinte, serviciul moldovenesc de inteligenţă este orb, surd şi cu mâinile legate.

Oricât ar părea de straniu, în cei 23 de ani de independenţă, la noi n-a existat, de exemplu, o lege organică care ar prevedea răspundere penală pentru separatism. Orice smintit poate declara cătunul său natal „republică populară” şi n-ai ce-i face.

Şi asta în condiţiile în care SIS urmează să dejoace uneltirile împotriva ordinii constituţionale înainte să fie comisă vreo crimă. Însă acesta nu avea nicio o acoperire legală pentru a întreprinde măsuri non-penale concrete pentru a preveni infracţiuni îndreptate împotriva securităţii statului.

Bănuiesc că a fost o problemă, de exemplu, să-i supraveghezi pe cei doi cetăţeni din sudul Republicii Moldova, condamnaţi recent pentru terorism şi instigare la separatism. La etapa iniţială, când ei încă nu săvârşiseră vreo infracţiune, nu li se putea incrimina nimic, deşi existau informaţii că aceştia pregătesc acţiuni subversive.

Ca să nu mai spun că, în absenţa unui mandat de urmărire penală, serviciul moldovenesc de inteligenţă nu avea cum să utilizeze mijloacele tehnice necesare pentru culegerea de informaţii sau pentru filajul suspecţilor. Legislaţia în vigoare nu prevedea niciun capăt de acuzaţie în privinţa lor.

Cu praştia împotriva teroriştilor

Nu exagerez o iotă. Dacă, prin absurd, CIA ar fi fost în situaţia SIS-ului, Barack Obama urma să-şi trimită agenţii să-l anihileze pe Bin Laden cu praştia şi fără vreo informaţie prealabilă despre locul în care se afla teroristul.

Toate aceste carenţe legale lăsau Republica Moldova în mare parte fără protecţie. Acest lucru se resimte mai cu seamă astăzi, când Rusia caută să destabilizeze ţările care au semnat Acordul de Asociere cu UE.

Chişinăul are nevoie de o mobilizare exemplară pentru a nu permite degradarea situaţiei după calapodul ucrainean. Serviciul de inteligenţă trebuie să beneficieze cât mai curând posibil de un instrumentar de tip european de siguranţă naţională.

Vin să satisfacă acest deziderat legea privind combaterea separatismului şi extremismului, precum şi instituirea unui mandat special de securitate pentru SIS. În ceea ce priveşte cel dintâi act legislativ, lucrurile par clare. Cel de-al doilea însă, fiind o premieră absolută pentru Republica Moldova, cere nişte explicaţii.

Serviciile speciale au nevoie de mandate speciale

În fond, toate serviciile secrete din democraţiile avansate se bucură de atare mandate. Agenţia americană pentru Securitatea Naţionala (NSA), bunăoară, în anul 2010, a primit un ordin scris de la o instanţă judecătorească pentru interceptarea comunicaţiilor în 193 de state si organizaţii internaţionale.

Dincolo de Prut, Serviciul Român de Informaţii urmăreşte, interceptează şi filează, în baza unui mandat de siguranţă naţio­nală. Datorită acestui fapt, nu numai că au fost contracarate acţiuni de spionaj, ci şi au fost descoperite acte de corupţie şi deturnare de fonduri la nivel înalt.

Acest ultim amănunt este foarte important. Frauda sau luarea de mită în administraţia centrală este, neîndoios, un atentat la ordinea constituţională, deoarece astfel de infracţiuni, chiar dacă nu urmăresc obiective politice, aduc atingere siguranţei naţionale.

Astfel, SIS va avea posibilitatea, în baza unui mandat special de securitate, să desfăşoare acţiuni de monitorizare, interceptare, filaj sau reţinere. Acestea vor urmări prevenirea şi zădărnicirea activităţilor ostile de aservire a statului unei puteri străine, a atentatelor teroriste, a tentativelor de suprimare a suveranităţii şi indivizibilităţii teritoriului naţional, a corupţiei la nivel înalt.

Este evident că vor exista limite legale foarte stricte pentru astfel de măsuri. Mandatul special de securitate va fi eliberat de un judecător de la Curtea de Apel, pe un termen de 60 de zile, în colaborare cu un procuror specializat.

Spectrul trădării

Mai există însă o problemă. Serviciului de Informaţii şi Securitate, metaforic vorbind, i se oferă legal o armă performantă fără ca acesta să fie obligat să se schimbe. Să se descotorosească de vechile apucături şi mentalităţi.

Nu este un secret faptul că o parte dintre colaboratorii lui păstrează o comunicare discretă cu serviciile de spionaj ale Moscovei. Or, ca să spunem lucrurilor pe nume, în noua conjunctură politică, Rusia este adversarul Republicii Moldova.

În aceste împrejurări, legăturile cu FSB, SVR şi GRU devin extrem de primejdioase. Este nevoie de europenizarea serviciului moldovenesc de inteligenţă. Toţi angajaţii SIS urmează să fie supuşi unui triaj profesional, unor probe de fidelitate şi unei reatestări foarte riguroase.

Dacă nu se iau măsuri, Republica Moldova riscă să se pomenească în situaţia Ucrainei, unde, după anexarea Crimeii, mai mulţi ofiţeri superiori de securitate şi ai Forţelor Armate au trădat şi au trecut de partea inamicului.