Părăsită și umilită de ambii soți

Soartă // A născut cinci copii de la primul soț, ca acesta să o dea afară din casă și să o decadă din drepturile părintești, iar după ce a adus pe lume un copil cu cel de-al doilea soț, acesta a procedat exact ca și primul

Numai răstignită pe cruce nu a fost de către primul bărbat. Alungată din casă pe timp de iarnă doar în cămașă de noapte și desculță în zăpada până la brâu. Prin așa bătăi crunte zice că a trecut Elena, după ce i-a născut cinci copii lui Valeriu. Și nu primea numai ea lovituri, dar și prichindeii. Peste câțiva ani au divorțat, fostul soț i-a luat copiii și a obținut prin judecată pensie alimentară.

Bătăi până la sânge

Pe Elena am surprins-o la o cafenea din centrul capitalei. Spăla vasele. În câteva ore termina lucrul. Era supărată rău. Administrația cafenelei o penalizase cu 500 de lei, pentru că nu ieșise la muncă vreo două zile. „Când m-am angajat, le-am spus foarte clar că am copil mic și nu pot munci nopțile. Parcă au înțeles, dar cum nu sunt angajată oficial, nu mă pot plânge nimănui. M-au chemat vreo câteva zile să lucrez, însă băiețelul era răcit și nu am putut veni. Acum mi-au tăiat din leafă 500 de lei, bani cu care aș fi putut să-mi achit gazda”, rostește cuvintele răspicat și cu năduf, de parcă ar fi vrut ca și pereții cafenelei să audă și să le transmită șefilor mesajul ei.

Necazurile

Are 40 de ani, dar a trecut prin atâtea necazuri, că șapte vieți să le unești și tot nu ți-ar ajunge imaginație să percepi ororile la care a fost supusă femeia. S-a căsătorit cu Valeriu. S-a mutat la casa lui și au început un trai liniștit, ca-n povești. Și ca în orice basm vin vremuri grele, doar că un element principal lipsește din povestea Elenei, partea luminoasă, care, oricât de mult s-a străduit femeia, așa și nu a venit.

„Nu l-am înțeles niciodată de ce venea acasă beat și mă bătea. Se urca cu picioarele pe pieptul meu și îmi căra la pumni de mi se umfla capul cât o căldare. Apoi, odată, după un chef, m-a rugat să-i dau o palmă. Am înmărmurit. L-am lovit la început încetișor, dar el se înfuria și striga să-l plesnesc mai tare. Eh, și când i-am afumat una, i-au clănțănit dinții în gură. El mi-a mulțumit și s-a dus la culcare. De știam că va reacționa astfel, îi dădeam cu o buturugă în cap. După care, copiii au mai crescut și a început să-i bată și pe ei. Nu am mai putut răbda, bani în casă nu erau, bătăi la tot pasul și am decis să divorțăm”, povestește femeia.

Din pensia alimentară și amanta

După divorț, balanța se înclina și mai mult spre necazuri. Ea a plecat la Moscova să facă bani ca să-și întrețină copiii care stăteau la mama ei. El, acasă, făcea planuri grandioase. „M-a dat în judecată, precum că nu sunt o mamă bună și a obținut nu doar copiii să-i ia înapoi, dar și pensie alimentară de 1 000 de lei. Ah, ce zile, lucram la Moscova, îi întrețineam pe micuți, pe el și pe amanta lui. Când veneam acasă, voiam să stau cu copiii, iar unica modalitate de a petrece timpul cu ei era să mă duc la el acasă, unde locuia cu concubina. Ce puteam să fac? Era grețos, mai ales când dormeam cu picii într-o cameră, iar gemetele lor răsunau de peste perete”, zice dânsa.

La Moscova, femeia a întâlnit un alt bărbat, Sergiu, care a făcut-o fericită pentru o vreme. A înțeles cum e să fii respectată și alintată. „Eu până atunci nu știam de flori, ieșiri seara la o cafenea, mângâiată, ținută strâns la piept. Uneori, îmi era frică să mă bucur de aceste momente. Mama lui mă trata mai ceva ca pe fetele sale. Într-un cuvânt - raiul”, spune femeia oftând și dând de înțeles că la capătul povestirii există, totuși, iadul.

Într-a opta lună, la construcție

Fericirea cu al doilea soț nu a durat decât vreo câțiva ani. Între timp, copiii săi creșteau cu tatăl lor, iar ea continua să-i întrețină pe toți. „Am rămas însărcinată. Toți eram fericiți. În a patra lună de sarcină, Sergiu a nimerit în pușcărie. Sincer, nici acum nu înțeleg pentru ce. Era nevoie de bani ca să-i reducă din pedeapsă. Așa cum eram însărcinată, am plecat și am lucrat până într-a opta lună. Cu burta la gură, mă urcam deja cu greu pe schele, dar și praful nu-l mai puteam suporta. M-am întors în R. Moldova, lăsând pe seama surorii lui Sergiu să-mi ia și partea mea de bani de la stăpân”, relatează femeia.

Ajunsă acasă, află că soțul, pe la spinarea ei, întreținuse o relație cu o fată și că aceasta așteaptă copil de la el. Cumnata banii nu i-a dat, ba mai mult, a făcut să se înțeleagă că copilul nu ar fi al lui Sergiu, că cine știe cu cine l-a conceput în Rusia. Finalul, ușor de ghicit - afară din casă! „Nu știam ce trebuia să fac. Unde să mă duc. La mama, care trăia ca vai și amar de capul ei? La fostul soț? Nu găseam răspuns. Am apelat la diverse ONG-uri și am cerut ajutor”, lăcrimează Elena.

Pe drumuri, cu copil mic

După ce a născut, o perioadă s-a aflat într-un centru din Chișinău, care oferă asistență și suport femeilor aflate în situația ei. Apoi, încetișor, la patru luni de viață ale lui Petrișor, femeia s-a mutat într-o căsuță cu chirie la marginea capitalei, și-a găsit un loc de muncă și… înainte. „Salariul e atât de mic, încât nu pot acoperi cheltuielile lunare: mâncare, gazdă, întreținerea copilului. Trei copii de la primul soț sunt deja căsătoriți, restul au rămas cu el acasă. Am vrut să-i scot de-acolo, dar unde să-i duc? Mama a zis că ea nu poate să-i întrețină, dar nici eu nu mai pot pleca la Moscova. Nu știu cum să mă descurc”, se apucă de cap femeia.

Disperată, alungată de ambii soți, rămasă pe drumuri, Elena s-a agățat de cuvântul speranță. „Sunt o fire puternică, dar dintr-o așa încurcătură nu știu cum să ies. Copilul este mic, nu am cu cine să-l las. De-ale gurii și să ne întreținem trebuie. Ajutor de la rude mi-e rușine să cer. E dificil”, încheie femeia, care închide ochii pentru câteva secunde, gândindu-se la o zi mai bună.