OPINII // Trumpizarea Europei. Episodul Basarabia

sursa: contributors.ro

Dorin Popescu

Modesta noastră naivitate potrivit căreia americanii s-ar putea sutrage isteriilor anti-sistem și turbulențelor naționaliste și xenofobe specifice ultimilor ani europeni s-a destrămat ieri (odată cu alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA).

De ieri, iluzia unui americanism imun la cântecele de sirenă ale unei lumi în declin nu mai există. Noua ordine mondială este pe cale de a schimba, sub presiunea unor majorități și grupuri masive de cetățeni care nu mai sunt mulțumite de elitele politice naționale și transnaționale, în special de figurile de sistem care populează viața politică a Bruxellesului, Budapestei, Parisului, Vienei, Washingtonului etc.

Credem că votul din America poate fi privit prioritar ca fiind unul anti-sistem. Un vot împotriva omului politic modern, îmbrăcat la Versace, cu discurs echilibrat, politically correct. Această elită administrativă și politică, ce domină de câteva decenii viața publică a marilor țări europene și a Americii, este văzută (și) de electorii din State ca fiind principala responsabilă pentru dezastrele și eșecurile Americii, așa cum pare că le percepe majoritatea americanilor. Semne politice fără dubii ale acestei frustrări manifeste există de mult în Europa (ele au degradat în manifestări anti-sistem, anti-europene și în isterii xenofobe), iar elitele politice naționale sunt obligate să le ia în calcul și să își reformeze oferta și acțiunea, spre a fi mai aproape de așteptările și interesele omului de rând.

Omul de rând nu se mai simte reprezentat corect de aceste elite, iată una din concluziile și lecțiile învățate ale scrutinului de peste Ocean. Promisiunile mincinoase făcute o dată la patru ani, care nu mai sunt urmate de acțiuni coerente responsabile, de decență și echilibru politic, de morală individuală și politică, de promovarea valorilor reale și a profesioniștilor certificați, nu mai trec examenul întâlnirilor cu electorii din calendarul electoral clasic. Este nevoie ca întreaga elită politică din statele democratice să citească în mod real cartonașele roșii pe care mișcările civice anti-sistem din țări precum Spania, Italia, Ungaria, Austria, Franța, Germania și, acum, SUA, le arată periodic.

Desigur, există o componentă malignă semnificativă a acestor mișcări civice antisistem – tendința radicalizării discursului, exacerbarea naționalismului, ignorarea valorilor și câștigurilor specifice statului de drept, scăderea încrederii în instituții, volatilizarea liberalismului și a democrației înseși etc. În sine, mișcările civice anti-sistem, specifice celei care l-a promovat pe Trump la Casa Albă, nu sunt obligatoriu pozitive sau negative. Ele sunt, deocamdată, o realitate socială la care elitele politice reacționează slab.

Poate că, într-adevăr, 20% din cetățenii europeni și americani au obosit de oamenii cu cravată care populează show-urile tv. Au obosit de măștile ipocrite ale acestora, de cinstea de paradă dincolo de care se învârt uriașe mecanisme de câștig ilicit și de cinism.

Alegerile din SUA au fost decise de votul anti-sistem – electoratul atipic pare a se fi mobilizat în preajma votului (cca 28% din votanți s-au prezentat în premieră la vot ori și-au decis opțiunea în ultimele zile).

Ce se va întâmpla cu lumea politică modernă, cu Trump cu tot în ea, în următorii ani și, mai ales, care vor fi manifestările acestei lumi pe Dâmbovița?

Faptul că toți foștii miniștri de externe ai României din ultimii 10 ani s-au poziționat pre-electoral în favoarea lui Hillary Clinton este simptomatic. Pare clar că alegerea acesteia ca președinte al Americii părea o variantă mai acomodată cu interesele naționale, mai ales cele de securitate, ale României și poporului român. Ne putem aștepta la o diminuare a interesului și prezenței americane pe continentul european, atât în formate vitale pentru București (UE și NATO), cât și în general în regiune (Marea Neagră). Pentru marea majoritate a românilor, prezența americană în regiune reprezintă singura certitudine a protecției față de tendințele de expansiune geopolitică ale Federației Ruse. În mod aproape cert, prezența americană în regiune se va diminua și, corelat, prezența rusă va crește.

Este nevoie ca elitele politice și administrative din România să fie mult mai responsabile și mai rafinate în negocierea viitorului țării cu partenerii de la Washington. Nu ne mai așteaptăparteneriate privilegiate, ci doar relații câștigate prin acțiuni politice, responsabile, clare, pentru care trebuie să plătim prețul corect – 2% din PIB pentru apărare, elaborarea și/sau ajustarea strategiilor de securitate, creșterea interesului pentru investițiile și proiectele strategice, responsabilizarea elitelor pentru domenii non-populare și sărace în profit electoral precum apărarea și securitateaetc.

Clasa politică din România va genera un Trump propriu în următorii ani, o figură anti-sistem, cu discurs naționalist/xenofob, care va aduce în Parlament (cel mai probabil, la următoarele alegeri parlamentare, din 2020) o formațiune politică anti-sistem, radicală și xenofobă. Este irațional să mai pretindem că ne putem ascunde la infinit de unda de șoc a mișcărilor anti-sistem. Trebuie să ne pregătim reacțiile față de posibile radicalizări ale politicii în România, să prevenim, împreună (societatea civilă și mediile administrative), efectele negative ale politicilor unor viitori lideri mesianici, pe care frustrări colective firești îi vor face posibili.

Până atunci, vom avea, cel mai probabil, duminică, un Trump de Chișinău în poziția de șef al statului în Basarabia. Ca și la Washington, alegerile de peste Prut de la 13 noiembrie 2016 se vor juca în cheie ultimativă.

Noul șef al statului va fi decis, peste Prut, de prezența la vot. În opinia mea, numai o creștere de cel puțin 8% a prezenței la vot față de turul I, respectiv o prezență la vot de minim 58% la turul al doilea, ar putea aduce victoria candidatului pro-european, Maia Sandu. Spre deosebire de alegerile de peste Ocean, unde creșterea prezenței a adus la vot electorii anti-sistem, la alegerile de peste Prut o eventuală creștere semnificativă a prezenței este corelabilă cu mobilizarea electoratului pro-european.

Altfel (sub 50% prezență la vot la 13 noiembrie a.c.), România va avea nu numai un Donald Trump peste Ocean, dar și un Donald Trump (Igor Dodon) peste Prut. Este semnificativă chiar reacția lui Igor Dodon, figură de fundal în poza de familie Putin-Orban, la alegerea lui Trump, pe care îl percepe ca fiind tovarăș de idei (America se îmbracă în roșu…Victoria lui Trump este victoria cetățenilor americani împotriva dezmățului liberal… Așa se va întâmpla și cu Moldova la 13 noiembrie…).

Este posibil ca de duminică încolo principalii interlocutori ai politicii noastre estice să fie Vladimir Putin și Igor Dodon, cu o Americă absentă și o Europă în flăcări.

Primul episod al Trumpizării Europei se joacă în Basarabia, duminică.

Răspunsul românilor de peste Prut la această inedită provocare politică poate fi definitoriu pentru viitorul României și al regiunii în următorii ani. Este limpede că alegerile prezidențiale din Basarabia sunt mai importante pentru România decât chiar alegerile prezidențiale de la București.

De aceea, acum, în Basarabia, cuvântul de ordine este: duminică, la vot! Opriți trumpizarea/dodonizarea Basarabiei!

Dorin Popescu, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo)