OPINIE // Un summit NATO care mulțumește pe toată lumea. Până și pe Rusia

În ultimii ani, Rusia și-a construit în puncte-cheie pentru NATO sisteme de excludere, aeriene, maritime sau terestre, care blochează accesul forței inamice în acele regiuni.

Mai toată presa din Noua Europă titrează: NATO, summit istoric, moment de co­ti­tu­ră... în subtitlu afirmându-se că deciziile întâlnirii la vârf de la Varșovia con­so­li­dea­ză apărarea, în primul rând, a țărilor din apropierea gra­niței cu Rusia. Drept probă care să întărească această con­cluzie sunt aduse do­cu­mentele adoptate la sum­mit, multe la număr și ne­o­bișnuit de lungi. Numai co­municatul final are 139 de pa­ragrafe. Această risipă de cerneală se explică prin ob­sesia esticilor, deci a noilor parteneri NATO, pentru texte juridice, cât mai mari și cât mai stufoase. Așa au în­vă­țat de la tovarășii sovietici în anii ’50, iar aceștia, la rândul lor, au deprins meseria de birocrat de la funcționarii țariști, in­spi­rați de două mari școli, cea germană și cea franceză.

Printre lungile paragrafe care fac fericită o capitală sau alta se ascund și deciziile mi­li­tare importante, anume crearea a patru batalioane multinaționale în Polonia, Li­tua­nia, Letonia și Estonia. Paragraful ur­mă­tor, 41, al comunicatului anunță înfiin­țarea la inițiativa românească a unei bri­găzi multinaționale cadru, iar pentru secu­ritatea regională, se va evalua o prezență aeriană și navală întărite.

De vreme ce Rusia e foarte prezentă în do­cu­mentele summit-ului, reacția Moscovei nu e defel pe măsura așteptărilor. Președintele Putin pare că și-a pierdut ape­titul pentru declarații spectaculoase, astfel încât la 30 iunie, cu ocazia zilei di­plo­mației ruse, referindu-se la NATO, a cons­tatat doar creșterea brus­că a exercițiilor militare, in­clusiv în mările Neagră și Baltică, și a dat asigurări că Rusia nu va intra într-o nouă cursă a înarmărilor, ci se va dedica dezvoltării social-economice. Câteva zi­le mai târziu, cotidianul Kom­mersant a publicat un lung interviu cu Aleksandr Grușko, reprezentantul per­manent al Rusiei la NATO.

Acesta a făcut elogiul păcii și cooperării în Marea Neagră între puterile riverane. Moscova însă, afir­mă Grușko, este neliniștită de prezența în Marea Neagră a forțelor neriverane, în pri­mul rând a SUA, care „destabilizează“, „afec­tează securitatea regională“ și „stri­că stabilitatea strategică“. Nici măcar purtătoarea de cuvânt Maria Zaharova n-a criticat summit-ul NATO. În conferința de presă de la 7 iulie, ținută chiar în Cri­meea, pe fundalul valurilor din Marea Nea­gră, Zaharova a reproșat NATO că, în loc să se ocupe de terorismul internațional, se plânge de amenințarea rusească și a pro­pus Occidentului să coopereze cu Rusia. Totodată, Zaharova a confirmat dispo­ni­bi­li­tatea Moscovei pentru o întâlnire în ca­drul Consiliului NATO-Rusia, ce n-a mai funcționat după anexarea Crimeei de către Putin, ședință programată pentru 13 iulie.

La o zi după încheierea lucrărilor Con­si­liu­lui NATO din 8-9 iulie, Zaharova a revenit cu un comunicat în care se spune că „par­tea rusă analizează deciziile Summit-ului de la Varșovia“, aceasta fiind varian­ta rusească a românescului„urmărim cu mare atenție și preocupare“. Ideea de bază: în loc să se uite spre Est, liderii NATO mai bine s-ar uita spre Sud, de un­de vine amenințarea teroristă, și ar re­nun­ța să mai diabolizeze Rusia pentru a jus­ti­fica măsurile militare adoptate.

Cum se explică tonul neobișnuit de delicat al Moscovei? Doar deciziile adoptate la Var­șovia păreau să modifice echilibrul stra­tegic, să revoluționeze descurajarea și apă­ra­rea în fața agresivității Rusiei. Păreau, pentru că în realitate impactul lor militar e scăzut. Deciziile luate la Varșovia con­tea­ză, în primul rând, pentru opinia publică din Polonia și statele baltice, cele mai în­grijorate de pe urma anexării Crimeei și destabilizării Ucrainei. În februarie 2016, Rand Corporation a publicat un raport cu niște concluzii dramatice: capitale baltice pot fi ocupate chiar și în 36 de ore; pentru des­curajarea unei agresiuni rusești în ță­ri­le baltice și Polonia sunt necesare minim şapte brigăzi NATO (o brigadă are 4.000-5.000 soldați, deci în total circa 30.000-35.000), staționate aici. Deci, există riscul ca militarii din cele patru batalioane (4.000 de militari în total) decise la Varșovia, mai ales ai celor trei din țările baltice, să fie victime sigure în cazul unui atac rusesc.

Măsurile decise la Varșovia nu rezolvă di­lemele de securitate ale balticilor, pentru că ele nu țin seama de creșterea eficienței ar­matei ruse, rodul reformelor fostului mi­nistru al Apărării, Anatoli Serdiukov, din perioada 2008-2012, care după 150 de ani a renunțat la conceptul „mobilizării între­gului popor“, punând accentul pe unități de elită. Totodată, în Rusia, nu e nevoie de parlament ca să aprobe operațiunile mi­litare, astfel că viteza de luare a deciziei și viteza de desfășurare a trupelor fac ca tac­tica militară bazată pe elementul sur­priză să fie foarte greu de contracarat.

Prioritatea, spun analiștii militari, nu era trimiterea de trupe, ci crearea de ca­pa­ci­tăți care să combată instalațiile antiacces și de interdicție regională. În ultimii ani, Rusia și-a construit în puncte cheie pen­tru NATO sisteme de excludere, aeriene, maritime sau terestre, care blochează ac­cesul forței inamice în acele regiuni. Pen­tru Flancul Estic, trei sunt „cupolele“ an­tiacces: în Kaliningrad, acoperă țările bal­tice și parțial Polonia; în Crimeea, ține sub control întregul bazin al Mării Negre; în La­takia, Siria, amenință centrul și su­dul Turciei, un important membru al NATO. De pildă, rachetele Iskander din Cri­meea, cu o rază de 500 km, pot lovi Cons­tanța, în vre­me ce rachetele Kalibr’, cu rază de 1.500 km, pot ajunge la Ankara, Sofia, Bu­cu­rești, Budapesta, Varșovia, Vilnius, Kiev etc.

În aceste condiții, devine nerelevant dacă în brigada multinațională de la București vin 400 sau 500 de militari bulgari.

Analiză semnată de Armand Goșu