China aproape că a oprit creșterea emisiilor, pe fondul avansului energiilor regenerabile

Creșterea emisiilor Chinei s-ar fi oprit aproape complet, în timp ce țara accelerează instalarea surselor regenerabile de energie. Cinci grafice arată cum a ajuns la acest prag și ce urmează.

China, cel mai mare emițător de dioxid de carbon (CO2) din lume, a atins un moment important: în prima jumătate a anului 2026, pentru prima dată în istoria sa, mai puțin de jumătate din energia electrică a țării a fost produsă din cărbune.

În urmă cu douăzeci de ani, cărbunele era unul dintre pilonii economiei chineze. Centralele pe cărbune produceau 80% din toată electricitatea consumată de țară în timpul modernizării sale rapide.

De atunci, cererea totală de electricitate a Chinei a crescut, însă extinderea energiei solare și eoliene a redus tot mai mult dependența de cărbune. Această schimbare majoră transmite un semnal important pentru eforturile Chinei și ale lumii de a ajunge la emisii nete zero.

Potrivit unei evaluări, creșterea emisiilor chineze de CO2 aproape că s-a oprit în ultimii ani. O altă analiză sugerează chiar că emisiile ar fi atins un vârf în 2025, cu cinci ani înainte de termenul stabilit de autoritățile chineze. De la megaparcuri solare la camioane electrice, cinci grafice ilustrează încetinirea emisiilor, felul în care China a ajuns la acest prag și provocările care o așteaptă în drumul spre obiectivul de emisii nete zero până în 2060.

Economia Chinei a cunoscut o dezvoltare uriașă în ultimele trei decenii. Emisiile sale de CO2 au crescut într-un ritm asemănător, ajungând în 2024 la aproape de cinci ori nivelul din 1990.

În aceeași perioadă, ponderea Chinei în totalul emisiilor mondiale de CO2 a urcat de la aproximativ 10% la peste 30% — cea mai mare creștere înregistrată la nivel global. China are un „rol esențial” în lupta lumii împotriva schimbărilor climatice, nu doar pentru că este cel mai mare emițător, ci și pentru că emisiile sale au crescut cel mai rapid, spune Yu Aiqun, analistă de cercetare la Global Energy Monitor (GEM), o organizație nonprofit din SUA.

„Odată ce emisiile de carbon ale Chinei vor atinge un vârf, este probabil ca și emisiile globale de carbon să ajungă la un vârf”, afirmă ea.

Unii cercetători consideră că acel moment de cotitură a sosit deja. Datele Climate Action Tracker (CAT), un proiect colaborativ care evaluează politicile climatice ale guvernelor, arată că emisiile Chinei au atins nivelul maxim în 2024 și au scăzut în 2025. CAT estimează că până în 2035 acestea se vor reduce cu aproximativ 18%.

O analiză separată realizată de Centre for Research on Energy and Clean Air (CREA), un grup de reflecție din Finlanda, a constatat că emisiile chineze de CO2 au rămas stabile sau au scăzut din martie 2024, cu excepția unei mici creșteri la începutul anului 2026.

Tendințe similare au mai fost observate. Între 2014 și 2016, guvernul chinez a redus producția de oțel și energia generată din cărbune, iar în timpul pandemiei de Covid-19, restricțiile au oprit temporar activități de producție și transport.

De data aceasta există însă o diferență fundamentală, spune Belinda Schäpe, responsabilă de echipa pentru China a CREA. Scăderea rapidă nu este provocată doar de reducerea producției în unele industrii grele, ci și de „extinderea enormă” a energiei curate și de folosirea tot mai frecventă a electricității în locul combustibililor fosili pentru alimentarea mașinilor, vehiculelor și dispozitivelor.

Este dificil de stabilit cu certitudine dacă China și-a atins deja obiectivul de a plafona emisiile de CO2 până în 2030. Politicile actuale ale Beijingului sunt „ambigue”, afirmă Lauri Myllyvirta, analist principal la CREA. „Guvernul nu a definit ce înseamnă atingerea unui vârf al emisiilor — dacă acestea se stabilizează sau ating un maxim și apoi scad — și nici cum ar urma să fie verificat acest lucru.”

China nu a confirmat încă dacă emisiile sale de CO2 au atins un vârf, iar cele mai recente date despre emisii publicate de guvern sunt pentru anul 2021.

Mai important este dacă emisiile vor scădea rapid după ce ating punctul maxim sau dacă vor rămâne la un nivel ridicat, spune Yu. Chiar și o reducere de 1% ar avea un impact profund asupra acțiunilor climatice la nivel mondial, afirmă ea.

Susținută de politicile ferme ale Chinei, energia eoliană și cea solară s-au extins rapid. În deșert au apărut centrale de mari dimensiuni, pe acoperișuri au fost instalate suprafețe întinse de panouri solare, iar turbine eoliene uriașe valorifică furtunile puternice de pe coasta țării.

Numai în 2023, China a instalat panouri solare cu o capacitate de 217 gigawați (GW), mai mult decât instalase SUA în întreaga sa istorie. China a repetat performanța în 2024 și în 2025.

Extinderea rapidă a surselor regenerabile a împiedicat China să revină la combustibilii fosili, deși țara trebuie să producă tot mai multă electricitate în fiecare an pentru aparatele de aer condiționat, vehiculele electrice și centrele de date, spune Norah Zhang, analistă de politici climatice la NewClimate Institute, o organizație nonprofit din Germania.

Capacitatea regenerabilă a crescut într-un ritm atât de rapid, încât energia eoliană și solară au acoperit cu mult cererea suplimentară de electricitate în fiecare an. Astfel, țara a putut „scoate cărbunele din sistemul său energetic”, afirmă Zhang.

În iulie 2026, capacitatea solară instalată în China a depășit-o pentru prima dată pe cea a centralelor pe cărbune. Totuși, centralele pe cărbune produc în continuare mult mai multă electricitate decât cele solare, deoarece un gigawatt de capacitate solară generează, de regulă, mai puțină energie.

Pe măsură ce energia regenerabilă s-a dezvoltat, China a întâmpinat dificultăți în a stoca sau folosi surplusul de energie solară și eoliană, iar rețelele au ajuns la limitele capacității lor. În primele șase luni din 2026, aproximativ 360 de terawați-oră (TWh) de energie eoliană și solară au fost limitate și nu au fost utilizate. Potrivit CREA, această cantitate ar putea alimenta Regatul Unit timp de un an.

Provocarea Chinei este acum să se asigure că sistemul energetic poate folosi eficient capacitatea regenerabilă în continuă creștere, spune Schäpe. Pentru aceasta, țara trebuie să reformeze piața energiei, să introducă stimulente și să modernizeze infrastructura electrică.

Ponderea electricității produse din cărbune a continuat să scadă rapid. În 2025, cărbunele a generat aproximativ 54% din energia electrică a Chinei. În perioada ianuarie-iunie 2026, ponderea a coborât la un minim istoric de 49,7%, potrivit Administrației Naționale pentru Energie din China.

Scăderea arată că adoptarea energiei regenerabile este nu doar posibilă din punct de vedere tehnic, ci și competitivă ca preț, spune Yao Zhe, consilieră pentru politici globale la Greenpeace East Asia.

Potrivit datelor guvernamentale, energia eoliană și solară au reprezentat 25% din producția de electricitate a Chinei în prima jumătate a anului. Greenpeace estimează că ponderea va urca la 33% în 2028 și la 40% în 2030. Obiectivul Chinei este mai modest: țara vrea ca energia eoliană și solară să genereze 30% din electricitate până în 2030.

Cercetătorii avertizează însă că China mai are mult de lucru pentru a renunța la cărbune. O scădere a ponderii electricității generate din cărbune nu înseamnă neapărat și o reducere a cantității de energie produsă astfel, subliniază Schäpe. În prima jumătate a anului 2026, China a produs cu 3,4% mai multă energie pe bază de cărbune decât în aceeași perioadă a anului trecut, potrivit unei evaluări comune a CREA și GEM. „Producția de energie din cărbune rămâne ridicată”, afirmă Schäpe.

În plus, flota de centrale pe cărbune a Chinei continuă să se extindă rapid. În primele șase luni ale anului au intrat în funcțiune centrale noi cu o capacitate totală de 30 GW, cel mai mare volum din 2016 încoace. Alte proiecte, cu o capacitate de 274 GW, așteaptă să fie construite. Dacă vor fi realizate, acestea ar putea mări cu peste 20% capacitatea actuală a centralelor chineze pe cărbune.

China consideră energia produsă din cărbune o plasă de siguranță pentru tranziția energetică și un element esențial pentru securitatea energetică și creșterea economică, spune Yu. Extinderea continuă a centralelor ar putea însă afecta imaginea țării de lider mondial în domeniul energiilor regenerabile, adaugă ea.

Emisiile Chinei au rămas totuși stabile și datorită reducerii emisiilor din industriile oțelului și cimentului. Această scădere a fost determinată de prăbușirea vastului sector imobiliar al țării, spune Schäpe.

Un alt factor important în reducerea emisiilor este scăderea consumului de petrol în transporturi, după închiderea Strâmtorii Ormuz, precum și electrificarea rapidă a acestui sector, adaugă Schäpe.

China a lăsat mult în urmă restul lumii în privința adoptării vehiculelor electrice, iar efectul asupra emisiilor începe deja să se vadă. Între ianuarie și iunie 2026, autoturismele, autobuzele și camioanele electrice din țară au contribuit la evitarea consumului a 36 de milioane de tone de petrol, potrivit CREA — echivalentul a jumătate din consumul anual de petrol al Regatului Unit.

În iulie, mai mult de șase din zece mașini noi vândute în China erau „vehicule cu energie nouă”, termen folosit de guvernul chinez pentru a include mașinile complet electrice, hibridele reîncărcabile la priză și vehiculele cu pile de combustie alimentate cu combustibili alternativi, precum hidrogenul. Agenția Internațională pentru Energie (IEA) estimează că vânzările de vehicule electrice din China vor ajunge la 14,3 milioane în 2026 — de aproape trei ori mai multe decât în Europa și de 12 ori mai multe decât în SUA.

În ultimii 15 ani, autobuzele, autoturismele și scuterele au condus extinderea vehiculelor electrice pe drumurile Chinei. Acum, camioanele preiau ștafeta. Vânzările de camioane electrice au crescut exponențial în ultimii doi ani, iar numai în 2025 au fost vândute peste 400.000.

Creșterea remarcabilă a fost determinată în mare măsură de numărul tot mai mare de camioane electrice grele, spune Mao Shiyue, cercetător la International Council on Clean Transportation (ICCT), organizație nonprofit cu sediul la Washington. Guvernul obligă companiile din zeci de industrii să folosească o anumită pondere de astfel de camioane în flotele de transport. În zilele cu poluare puternică, companiile care nu respectă cerința se pot confrunta cu limitări ale producției.

Pe măsură ce flota de vehicule electrice din China crește, sporește și presiunea asupra rețelei electrice, care trebuie să echilibreze în timp real oferta și cererea. „Dacă un număr mare de vehicule electrice își încarcă bateriile simultan, mai ales folosind încărcarea rapidă, acest lucru ar putea pune la încercare stabilitatea rețelei”, spune Mao.

Bateriile sunt esențiale pentru ambiția Chinei de a ajunge la emisii nete zero: ele alimentează vehiculele electrice și stochează surplusul de electricitate pentru a putea fi folosit ulterior.

China este lider mondial în sistemele de stocare a energiei în baterii, deținând peste jumătate din capacitatea globală la sfârșitul anului 2025. Aceste sisteme preiau și stochează surplusul de energie regenerabilă, apoi îl livrează în rețea în perioadele cu cerere maximă.

„Acestea sunt o componentă-cheie a unei rețele viitoare care va folosi o pondere tot mai mare de energie eoliană și solară”, spune Yang Biqing, analistă la Ember. De exemplu, sistemele pot stoca energia solară produsă ziua și o pot furniza rețelei seara.

În ultimii ani, China a obligat centralele eoliene și solare să construiască sau să achiziționeze o anumită capacitate de stocare a energiei, pentru a ajuta rețeaua să absoarbă electricitatea produsă. Această politică, împreună cu ieftinirea bateriilor cu litiu, a declanșat o tranziție remarcabilă.

La sfârșitul lunii martie 2026, China instalase aproape 150 GW de capacitate de stocare a energiei cu baterii litiu, mai mult decât restul lumii la un loc, potrivit Ember. China intenționează să construiască până în 2027 peste 180 GW de capacitate nouă de stocare, în principal cu baterii.

Cu toate acestea, sistemele chineze de stocare a energiei sunt folosite în prezent mult sub capacitatea lor, potrivit Ember. Pentru a le utiliza mai mult și a le face mai profitabile, sunt necesare schimbări mai profunde ale rețelei și ale sistemului de tranzacționare a energiei din China, concepute inițial pentru a deservi centralele pe cărbune, spune Yang.

Investițiile masive ale Chinei în energie curată și vehicule electrice încep să dea rezultate: ele transformă structura sistemului energetic și schimbă fundamental traiectoria emisiilor de carbon.

Rămâne însă o întrebare importantă: vor crește din nou emisiile Chinei dacă economia sa, aflată în stagnare, își va reveni? Cărbunele este profund înrădăcinat în toate domeniile economiei chineze, spune Yu, iar separarea celor două reprezintă „cea mai mare provocare” cu care se confruntă superputerea în încercarea de a ajunge la emisii nete zero. Creșterea emisiilor de CO2 aproape că s-a oprit, dar viitorul va depinde de felul în care China va reuși să reducă în continuare rolul cărbunelui.