Nicu Popescu: Maia Sandu are cel mai mare scor electoral obținut vreodată de o forță proeuropeană în R. Moldova

sursa: google.ro

Nu victoria lui Dodon este surprinzătoare, ci scorul mare obţinut de Maia Sandu, cel mai mare obţinut vreodată de o forţă politică proeuropeană în Republica Moldova. Alegerea lui Dodon nu înseamnă imediat o schimbare a puterii în Moldova, Parlamentul poate ţine sub control deciziile preşedintelui. Astăzi, Moldova are cele mai intense schimburi comerciale cu Uniunea Europeană şi e puţin probabil că se va schimba acest lucru, chiar dacă Rusia îşi va deschide piaţa către Republica Moldova. Cel mai mare risc din partea Rusiei îl reprezintă încercarea de reglementare a statutului Transnistriei, Rusia visând la un acord tip memorandumul Kozak.

Nicu Popescu este senior analist la Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene și specialist în relațiile UE-Rusia

Cât era de previzibilă victoria lui Igor Dodon?

Nu e surprinzătoare. Sunt câteva motive, parţial structurale. Tendinţa de creştere a popularităţii forţelor de stânga era evidentă în sondaje de vreo trei ani buni. Exista chiar riscul ca forţele de stânga să fi putut câştiga alegerile parlamentare de acum doi ani. Nu au reuşit.

Victoria lui Dodon vine să confirme o realitate politică a unei tendinţe din opinia publică, tendinţă mai veche. Plus, în baza datelor din primul tur, exista un decalaj mare între Maia Sandu şi Igor Dodon. Este un rezultat regretabil, dar nu surprinzător.

Dar, mă întreb dacă nu cumva rezultatul foarte bun obţinut de Maia Sandu nu este mult mai surprinzător decât al lui Dodon. Dacă ne uităm pe partea de centru-dreapta a eşicherului politic vom vedea că Maia Sandu a obţinut cel mai înalt scor electoral dintre cele obţinute vreodată de o forţă sau de vreun candidat din Republica Moldova de centru dreapta.

Chiar în apogeul guvernării proeuropene, Vlad Filat, în alegerile din 2011, avea sub 30 la sută. Maia Sandu a reuşit această performanţă fără televiziuni, fără a avea un partid, fără a apărea în zeci şi sute de fotografii cu lideri europeni, fără a fi fost într-o poziţie vizibilă de stat, fără finanţări substanţiale. Rezultatul ei electoral este fără precedent în istoia forţelor de centru dreapta, liberale, pro-euroepene din Republica Moldova.

Ce poate face Dodon?

În condiţiile Republicii Moldova postul de preşedinte este un post influent, dar fără o majoritate în Parlament preşedintele nu poate face schimbări majore în modul în care e guvernată ţara. Evident, a fi preşedinte oferă vizibilitate şi şanse pentru Dodon de a impune un nucleu pentru o viitoare majoritate parlamentară, peste doi ani.

Deci nu este un post irelevant, dar, până la urmă, adevărata schimbare de putere nu a avut loc acum. Ea poate avea loc peste doi ani, dacă Igor Dodon reuşeşte să obţină o majoritate parlamentară. Nu este un lucru garantat, dar există acest risc.

Eu as fi mult mai preocupat în acest moment de alegerile parlamentare de peste doi ani.

Cum credeţi că va merge relaţia cu Uniunea Europeană, de acum?

UE se va afla într-o anume expectativă. Republica Moldova are angajamente legale faţă de Uniunea Europeană care reies din Acordul de asociere.

Republica Moldova are o zonă de liber schimb cu UE şi are şi un regim de circulaţie fără vize. Eu nu cred că Dodon îşi doreşte să rişte avantajele pe care le are Moldova în relaţia sa cu Uniunea Euroepeană.

Dacă privim statisticile comerciale, peste 50 la sută din comerţul extern al Republicii Moldova este cu UE. Sub 20 la sută revine Rusiei.

Anul trecut Republica Moldova a exportat mai mult în Turcia decât în Rusia. Evident, aceste cifre se vor schimba uşor pentru că Rusia va relaxa anumite restricţii comerciale şi anume sancţiuni impuse Moldovei, dar chiar şi în cazul unei deschideri largi a pieţei ruseşti, Rusia va rămâne o piaţă de trei ori mai mică decât cea europeană.

În aceste condiţii pentru Dodon ar fi o sinucidere politică şi economică să se retragă din Acordul de asociere. Probabil, el va încerca să renegocieze anumite prevederi pentru a arăta alegătorilor săi că încearcă să schimbe un pic parametrii colaborării cu UE, dar nu cred că va fi o renegociere substanţială.

Iar dacă ai Acord de asociere cu UE nu poţi adera la Uniunea euro-asiatică. Riscurile care vin acum din direcţia preşedintelui Dodon ţin mai mult de baterea unor paşi pe loc în privinţa unei integrări europene a Republicii Moldova şi mai puţin de o reorientare strategică reală şi de fond.

Să fac şi o paranteză, există şi factorul ucrainean. Ucraina este vecină cu Moldova şi este o zonă tampon – dacă putem folosi o astfel de noţiune – între Moldova şi Rusia. Nu poţi orienta Moldova spre est cu o Ucraină în relaţii atât de ostile, ca acum, cu Rusia.

Cum vedeţi rolul României în evoluţia pe termen scurt a Moldovei?

Răspunsul e angajare maximăa, angajament maxim pentru Republica Moldova, ca ţară. Nu este timpul unei alienări faţă de Republica Moldova. Probabil Dodon va ataca România verbal, dar nu cred că se va ajunge la gradul de “debandadă” antiromânească din vremea lui Vladimir Voronin.

O lecţie importantă pentru România: adevăratele forte proeuropene de la Chişinău nu sunt cele care strigă şi trâmbiţează lozinci proeuropene.

Astăzi avem un guvern dominat de Partidul Democrat şi de Plahotniuc care utilizează astfel de lozinci şi avem o opoziţie proeuropeană, centrată în jurul Maiei Sandu.

În plan popular, Maia Sandu – şi Adrian Năstase, şi alţi jucători politici – sunt pentru cetăţenii Republicii Moldova – acei 47 de la sută – adevăraţii proeuropeni.

Nu Partidul Democrat, care e de altfel şi foarte jos în sondaje. Pentru România este foarte important să-şi calibreze politica sa faţă de Republica Moldova în baza unui echilibru de cooperare necesară cu guvernul de la Chişinău, dar şi cu forţele de centru-dreapta care astăzi sunt în opoziţie faţă de guvernarea Partidului Democrat.

Care ar fi în opinia dvs interesele punctuale, imediate ale Federaţiei Ruse în privinţa Republicii Moldova?

Sunt anumite riscuri că se va încerca să se facă ceva pe linia reglementării transnistrene. Din perspectiva Rusiei, un preşedinte ca Igor Dodon oferă încă o platformă de promovare a unei reglementări transnistrene, fapt care, dacă s-ar realiza, ar împinge Republica Moldova în stare de incapacitate politică şi geopoplitică.

Ideea ca Transnistria să obţină aceste pârghii de influenţă într-o Moldovă pontenţial reunită este o tentaţie ce a existat întotdeauna la Moscova şi anume revenirea la un acord tip memorandumul lui Kozak. -Dodon s-a declarat de facto de partea confederalizării Republicii Moldova.

Vom asista cred la o intensificare a diplomaţiei în jurul Transnistriei. Nu cred că va reuşi acest lucru neapărat. Până la urmă, orice tip de astfel de acord va trebui să treacă prin Parlament.

Dodon nu poate implementa astfel de măsuri uzând doar de funcţia sa de preşedinte. Va fi controlat de Parlament, influenţat sau parţial constrâns de Ucraina. Dar, o încercare de reglementare transnistreană este un risc pentru stabilitatea Republicii Moldova.

Sursa: contributors.ro