Voturile geopolitice și cele din suburbiile Chișinăului sunt morale

Semne diacritice // Am să votez geopolitic până nu am să fiu sigur că Rusia nu mai este încruntată, respiră normal, s-a liniștit și nu mai pune la cale refacerea URSS

Presa, bloggerimea rusă ar vrea să ne facă să ne simțim prost pentru că am votat geopolitic, că l-am preferat pe Chirtoacă doar pentru că îl credem proeuropean, unionist, și am respins-o pe Greceanîi doar pentru că e cu steluță sovietică în frunte și s-a fotografiat cu Putin.

Însă nu e nimic rușinos în faptul că prioritățile chișinăuenilor sunt diferite de cele ale bucureștenilor sau moscoviților. Da, e adevărat, oricât nu le-ar plăcea liberalilor să recunoască acest lucru, în alte condiții, șansele lui Chirtoacă de a fi reales erau mult mai mici. De altfel, el însuși ne-a îndemnat să nu dăm Chișinăul pe mâna unei persoane care reprezintă interesele Rusiei, chiar și el încuraja rezistența chișinăuenilor în fața pericolului estic.

Dar cine ar putea nega, în afară de cei spălați pe creier și de propagandiștii ruși, că un asemenea pericol nu există? Și cine ne-ar blama pentru că preferăm libertatea confortului material sau estetic?

Nu e vina noastră că, la un sfert de secol după prăbușirea URSS, deasupra noilor state independente mai atârnă ca o sabie a lui Damocles pericolul revanșei ruse. Ucraina nu este prima victimă, ci, să sperăm, ultima. Sigur, Putin va spune altceva, el ne va asigura că Rusia este un stat pașnic, că „nu are și nu poate să aibă planuri agresive”, că „nu amenință pe nimeni”, că rezolvă orice dispută „prin mijloace politice” (cum a făcut-o cu Georgia și Ucraina?), că „recunoaște legile internaționale și interesele altor țări”, dar cine îl va crede? El minte cum respiră. De aceea, avem tot dreptul, și juridic, și moral, să ne apărăm de „ursul” rănit și agonizant. Și e firesc chiar să exagerăm uneori. Căci cine se frige cu ciorbă suflă și în apă rece.

Personal, voi vota și data viitoare pentru Dorin Chirtoacă, dacă va candida și va ieși în turul doi. Nu cred că în al treilea mandat el va administra Chișinăul mai bine, de aceea pretențiile, obiecțiile, sfaturile, care se varsă peste capul său după alegeri nu își au rostul. Singura mea doleanță ar fi să astupe la timp gropile, tranșeele de pe trotuare și, dacă se poate, să le niveleze și să le măture ceva mai bine, aceasta ar schimba mult aspectul capitalei, dar nu insist, oricum, repet, am să votez geopolitic până nu am să fiu sigur că Rusia nu mai este încruntată, respiră normal, s-a liniștit și nu mai pune la cale refacerea URSS.

O altă formă de a submina legitimitatea morală a alegerilor din municipiul Chișinău e a spune că Chirtoacă a câștigat doar în suburbii, că în Chișinăul propriu-zis el a pierdut (diferența e de circa 4 mii de voturi în folosul Zinaidei Greceanîi). Perorații la această temă am văzut și la unii bloggeri care nu par angajați. De parcă voturile din suburbii ar fi de „calitate inferioară”.

Un fost consilier al lui Snegur, azi admirator al lui Putin, le-a reproșat comuniștilor că nu au profitat de majoritatea parlamentară pentru a elimina localitățile limitrofe din componența municipiului Chișinău, introduse în anii ’90 de către „naționaliști”, pentru a schimba raportul de forțe în Consiliul municipal, dominat de rusofoni.

Apucă prăjina tocmai cei care ar trebui să-și presare cenușă pe cap. Dominația rusofonă (care, de altfel, s-a mai „diluat”) a fost asigurată în mod artificial, premeditat, de Moscova, prin colonizarea masivă a orașelor basarabene cu ruși, ucraineni și belaruși, în detrimentul băștinașilor, cărora li s-a interzis mult timp să părăsească satele. „Naționaliștii”, la inițiativa lui Gheorghe Ghimpu, au votat, în anii ’90, să li se acorde imigranților trimiși cu misiune rusificatoare cetățenie fără condiții, în speranța că vor deveni loiali Republicii Moldova. Includerea satelor limitrofe în componența municipiului Chișinău trebuie considerată o încercare de reparare civilizată a unei nedreptăți istorice, politice.

Și de ce n-ar avea dreptul să voteze în Chișinău tocmai cei care îl mătură și îl spală, care îngrijesc de „spațiile verzi”, care asigură cu brațele lor funcționarea fabricilor și uzinelor, care doar înnoptează în suburbii, dar lucrează „în oraș”? Chișinăul este al lor nu mai puțin decât al celora care l-au obținut ca „dormitor”, prin ucazul lui Stalin sau Brejnev. Fiindcă veni vorba, Chirtoacă a pierdut numai în sectoarele Botanica și Râșcani, câștigând în Ciocana, Centru și Buiucani, adică în sectoarele afectate mai puțin de politica migrațională a Moscovei.