Vor „dadaiștii” să compromită Ziua Independenței?

Semne diacritice

Liderii Platformei Civice „Demnitate și Adevăr” reacționează nervos atunci când protestele organizate de ei sunt plasate în contextul confruntării geopolitice dintre Vest și Est, când li se atrage atenția asupra riscului de a face, conștient sau inconștient, jocul Moscovei. Iată că și Stratfor, analizând mișcările protestatare din Europa Centrală și de Est, constatând apariția acestora în alte state de la frontiera UE, inclusiv Republica Moldova, vorbește despre „potențialele schimbări geopolitice” pe care le-ar putea provoca acestea. „Deoarece competiția dintre Rusia și Occident pentru „statele de frontieră” continuă, mișcările de protest vor indica ce fel de strategii vor aplica Moscova și Occidentul în regiune”, scrie Stratfor.

Deși protestele DA nu urmăresc schimbarea cursului proeuropean al R. Moldova, ci, dimpotrivă, consolidarea acestuia, nu există siguranța că liderii mișcării pot controla situația în așa fel, încât de rezultatele unei eventuale răsturnări a Guvernului să nu profite forțele politice care reprezintă interesele Rusiei. În mod obiectiv, conjunctura politică de azi nu este simplă deloc, de aceea este necesară din partea „dadaiștilor” o clarificare a strategiei pe care o vor urma, ca toți cei care urăsc actuala guvernare să li se poată alătura fără teama de a face rău, de a se înscrie astfel, volens-nolens, în rândurile „idioților utili” ai lui Putin.

Din păcate, liderii DA nu se grăbesc să prezinte viziunea lor de ansamblu asupra situației, adoptând, pe de altă parte, o tonalitate triumfalistă care nu pare să reflecte realitatea. Mitingul de duminică a demonstrat că unii dintre ei nu stau cu picioarele pe pământ, că plutesc în norii unei realități imaginare, că vederea le este confuză și eratică.

Și da, a fost arogant și lipsit de luciditate gestul lor de a nu ceda PL-ului, de a organiza mitingul în Piața Marii Adunări Naționale. Faptul că simpatizanții DA erau mai mulți la număr (totuși, nu atât de mulți precum se pretinde) decât simpatizanții PL nu justifică atitudinea confrontațională față de o formațiune care le este aliată. Mitingul DA putea fi mutat foarte simplu în scuarul din fața Teatrului de Operă și Balet. E de mirare că acest gând nu le-a trecut prin cap liderilor de pe scenă. Cine nu știe că liderul PL este emotiv și inflexibil, mai cu seamă că dreptatea era formal de partea lui. Ca „jurist”, el nu putea ceda. Dar arătând cu degetul spre Ghimpu, nu strică nici „dadaiștilor” să se uite în oglindă.

Nu cred că era cineva dintre ei interesat de compromiterea PL, dar acesta a fost rezultatul intransigenței lor și Dodon se poate felicita fără să fi depus vreun efort. Sau poate a depus? Oricum, deplângând azi, sincer sau fals, „autodistrugerea” PL, liderii DA par să nu-și dea seama că în această confruntare stupidă și absurdă de duminică a avut de suferit și reputația lor, că eventualele pierderi electorale ale PL nu sunt mai mari decât pierderile de imagine ale DA. Comportamentul stupid se pedepsește. Deși nu sunt politicieni, liderii DA fac politică și trebuie să gândească politic. Ce au urmărit ei de fapt duminică: să-l învețe minte pe Ghimpu sau să sperie puterea?

Conform Stratfor, succesul mișcărilor protestatare în Europa Centrală și de Est a variat în funcție de sprijinul popular, organizare, sprijinul extern și puterea guvernelor pe care le înfruntau. Modul în care societatea percepe nemulțumirile protestatarilor este unul din factorii principali pentru reușita protestului. Din acest punct de vedere, cel puțin teoretic, șansele DA sunt foarte mari, fiindcă platforma reprezintă „furia” majorității cetățenilor R. Moldova. Însă riscurile geopolitice, scopurile neclare (în combinație cu reputația nu tocmai ireproșabilă a unor membri ai grupului de inițiativă) îi determină pe o parte din cetățenii R. Moldova să privească cu prudență și chiar cu neîncredere spre acțiunile DA.

Oricare ar fi motivele, participarea la mitingul de duminica trecută a fost mai modestă decât la precedentul. Se pare că valul mișcării protestatare e în scădere. Iar următorul miting, numit „mare adunare națională”, programat pentru 27 august 2015 ridică noi semne de întrebare. De ce anume pe 27 august? Guvernarea merită demisă, dar nu s-ar putea în altă zi? Doresc cumva „dadaiștii” să compromită Ziua Independenței, cum au compromis PL-ul? Ei pot să reușească, Dodon și Moscova din spate îi vor ajuta cu plăcere, dar la ce bun?