Un referendum pentru demiterea Silviei Radu

Semne diacritice

Nu vom duce lipsă de candidați la funcția de primar al Chișinăului, și pe dreapta, și, posibil, pe stânga liniei de demarcație geopolitică. Opt persoane și-au anunțat participarea până acum, ceea ce e de ajuns și de rămas. Și e abia începutul înscrierii în cursă.

Dar vor veni alegătorii la secțiile de votare? Partidele, candidații nu își pun deocamdată această întrebare, considerând probabil că prezența la vot se rezolvă de la sine, că nu e o problemă prea complicată. Și sondajul recent, lansat de Asociația sociologilor și demografilor, pare liniștitor: 46,2% din respondenți au spus că vor merge în mod sigur la vot să-și aleagă primarul, iar alți 23,9% - că sunt înclinați să meargă.

Dar, se știe, o mare parte din cetățenii noștri răspund uneori nu ceea ce gândesc. Dacă privim lucrurile în lumina referendumului pentru demiterea lui Chirtoacă, la sfârșitul anului trecut, cifrele respective nu mai par atât de sigure. S-ar putea ca anemica participare la vot să nu fie o consecință a boicotării referendumului sau a simpatiei pentru primarul suspendat, ci a indiferenței, a lehamitei, a dezgustului.

La referendum au participat puțin peste 108 mii de alegători, dintre care 11 mii au votat împotriva demiterii. Adică socialiștii nu au reușit să scoată din case nici măcar o sută de mii de simpatizanți, de două ori mai puțin decât au votat pentru Dodon în alegerile prezidențiale. În realitate, numărul adepților socialiști la referendum a fost și mai redus, căci pentru demiterea lui Chirtoacă s-au pronunțat și unele ONG-uri. În mod tradițional, comparativ cu electoratul de stânga, pentru mobilizarea electoratului de dreapta se cere un efort mai mare. Rămâne să ghicim starea de spirit care domnește în rândurile sale, dar e puțin probabil că proeuropenii ard de nerăbdare să participe la alegeri.

După ce Maia Sandu a decis să-și pună partidul la dispoziția lui Andrei Năstase, marioneta unor foști parteneri ai lui Plahotniuc, transformând alegerile primarului într-o banală reglare de conturi, nu ne putem aștepta la o resurecție a spiritului civic printre chișinăueni. Dacă frazeologia antioligarhică, amenințările, avertismentele, promisiunile goale nu-i mai mobilizează să iasă la proteste, de ce ar ieși să voteze pentru un candidat cu probleme de integritate, lipsit de experiență managerială. Pentru că vorbește cu patos frontist? Cine crede că Năstase poate face mai mult decât Chirtoacă?

Vor dori chișinăuenii să devină o masă de manevră în războiul dintre niște oameni de afaceri care nu au putut împărți „prada” comună, să transforme Chișinăul într-un câmp de luptă? Comparativ cu Andrei Năstase, candidatul independent Sergiu Tofilat, expert în probleme energetice, arată mult mai bine, e un profesionist, dar resursele sale financiare sunt mult mai modeste, dacă nu chiar inexistente. Fiindcă scopul său declarat e să-l dubleze pe Năstase (neavând, probabil, încredere în șansele acestuia), efectul asupra prezenței ar putea fi cam același, dacă nu își va da seama că, după trei ani de zile, „placa” mai trebuie schimbată sau întoarsă pe cealaltă parte, din când în când.

Și unioniștii, care nu au reușit să se unească, pun alegătorul în dificultate, niciunul dintre cei doi candidați, ai PL și PUN, nu provoacă entuziasmul. Valeriu Munteanu, cu potențial bun, fiindcă îl are în spate pe Ghimpu, cu un reiting de 1,8%, iar Constantin Codreanu fiindcă pare o „reeditare”, o „variantă” a lui Dorin Chirtoacă. Codreanu e un politician promițător, un Chirtoacă mai în vârstă, cu zero experiență managerială. Strategii partidului nu au luat în calul faptul că, după Chirtoacă, chișinăuenii s-ar putea să pună preț nu numai pe latura ideologică, geopolitică a candidaților, ci și pe capacitatea lor de a administra gospodăria unui oraș mare.

Pe stânga, Ion Ceban, cu reputația (meritată) de om al lui Plahotbiuc, nu are cum mobiliza mai mult electorat decât în campania pentru referendum. Și de ce să se obosească chișinăueanul să iasă la vot, dacă la anul, oricum, va trebui să iasă din nou? Ca alegerile să fie validate, trebuie să fie prezenți 25 la sută din alegătorii incluși în liste. La referendumul pentru demiterea lui Chirtoacă prezența a fost sub 18 la sută. Așa că s-ar putea ca Silvia Radu nici să nu mai aibă nevoie să candideze, ca să rămână în funcția de primar interimar. Posibil, va fi suficient să spună că aceste alegeri sunt de fapt un referendum pentru demiterea ei. Dar va risca ea?