Un fost inginer SpaceX lansează Lux Aeterna, startup care vrea să transforme sateliții în platforme reutilizabile ce se întorc pe Pământ cu încărcătura intactă

Rachetele reutilizabile au transformat industria spatiala in ultimul deceniu, iar un nou startup condus de un fost inginer SpaceX vrea sa faca acelasi lucru pentru sateliti.

Brian Taylor, care a lucrat la construirea de sateliti pentru retele precum Starlink si Leo, a fondat Lux Aeterna in decembrie 2024 pentru a dezvolta structuri de satelit cu un scut termic integrat, capabil sa le permita sa revina pe Pamant cu incarcaturile utile intacte.

Compania, care a iesit din starea de stealth anul trecut, a anuntat marti dimineata o noua runda seed de 10 milioane de dolari, condusa de fondul Konvoy, cu participarea Decisive Point, Cubit Capital, Wave Function, Space Capital, Dynamo Ventures si Channel 39. Compania a refuzat sa dezvaluie evaluarea obtinuta in urma acestei runde.

Capitalul va sprijini proiectarea si constructia navei spatiale Delphi a Lux Aeterna, care are deja confirmat un loc pe o racheta SpaceX, lansarea fiind asteptata in primul trimestru din 2027. In cadrul acestei misiuni va fi demonstrata tehnologia Lux, oferind clientilor posibilitatea de a testa payload-uri gazduite si materiale in orbita, care vor fi apoi readuse pe Pamant la Koonibba Test Range din Australia, printr-un parteneriat cu compania aerosptiala Southern Launch.

A readuce orice din spatiu presupune intrarea din nou in atmosfera Pamantului la viteze extrem de mari, ceea ce genereaza calduri intense. Pentru a supravietui acestui proces, navele spatiale trebuie acoperite cu materiale care le protejeaza de temperaturile extreme, lucru ce adauga masa suplimentara. Iar aceasta masa in plus face lansarea cu racheta mai costisitoare, astfel ca majoritatea navelor spatiale nu sunt proiectate pentru o calatorie de intoarcere.

In mod obisnuit, aceasta ecuatie limiteaza reintrarea la vehicule care transporta oameni, precum naveta spatiala (din care unul dintre vehicule a fost pierdut din cauza conditiilor extreme ale reintrarii) sau capsulele Dragon. Incercarile repetate ale SpaceX de a ateriza uriasul vehicul Starship au facut aceasta provocare foarte vizibila pentru oricine le-a urmarit online.

Startupuri precum Varda Space si Inversion abordeaza aceeasi problema la scara mai mica: construiesc capsule de reintrare care le permit clientilor sa efectueze experimente in spatiu si sa trimita probe inapoi pentru analiza sau, ipotetic, sa livreze marfa in diferite zone de pe Pamant la viteze foarte mari. Varda a efectuat deja cinci misiuni, reusind sa readuca pe Pamant capsule in patru dintre ele; Inversion spera sa lanseze vehiculul sau Arc candva in acest an.

O tehnologie fiabila pentru readucerea incarcaturilor utile pe Pamant din spatiu este esentiala pentru mai multe modele de afaceri futuriste: testarea de noi materiale in orbita, fabricarea de produse farmaceutice sau electronice de inalta performanta in microgravitate, ori exploatarea resurselor, cum ar fi metalele, de pe asteroizi. Armata americana si-a exprimat interesul pentru capacitatea de a asigura sprijin logistic prin livrari orbitale sau de a testa componente pentru arme hipersonice.

Lux, insa, are un plan si mai ambitios: transformarea satelitilor de comunicatii si de observare a Pamantului in platforme reutilizabile. In prezent, satelitii au o durata utila de doar cinci pana la zece ani, din cauza combinata a defectarii componentelor, epuizarii combustibilului de manevra sau invechirii tehnologice. Dupa acest interval, ei sunt distrusi in atmosfera (fara scuturi termice, evident) sau trimisi pe o orbita-cimitir, departe de zonele aglomerate ale activitatii spatiale.

„Our ambitions are so much larger than just reentry”, a declarat Taylor, descriind potentialul unei „dynamic upgrade capability”. Taylor a explicat: „[I]f you have a payload component, whether it’s compute or a hyperspectral camera, and you want to update that technology every year, instead of having to build new satellites and keep those old ones up in space, you can bring them down and go back.”

Viziunea este captivanta, insa trebuie sa fie sustinuta si de realitatea economica. Valoarea generata de noile incarcaturi utile trebuie sa depaseasca costurile suplimentare pentru constructia, lansarea, intoarcerea si reconditionarea unui satelit reutilizabil.

Exista si provocari de natura de reglementare. Lux se indreapta spre Australia deoarece, in prezent, obtinerea unei licente de reintrare pentru o aterizare pe teritoriul SUA nu este deloc usoara. Varda, care a readus in 2024 prima nava spatiala comerciala ce a aterizat pe sol american, a avut parte de intarzieri de cateva luni in timp ce lucra cu autoritatea de aviatie pentru a demonstra ca modulul sau de reintrare nu va pune in pericol oameni sau bunuri la sol. Misiunile ulterioare ale companiei au revenit tot in Australia.

Taylor afirma ca ritmul aprobarilor de reglementare nu va deveni un blocaj in urmatorii trei-patru ani, insa se asteapta ca institutia de reglementare sa invete in paralel cu aceasta industrie de reintrare aflata la inceput de drum si sa permita, in timp, cresterea frecventei zborurilor de intoarcere.

„The folks that are backing us really believe that now is the time to put that major, major paradigm shift in orbital operations”, a mai spus Taylor. „Not only reentry and bringing things back, [but] about bringing reusability to much larger sections of the satellite industry.”