Un cadou Europei de ziua ei

Semne diacritice

Nu putem trece peste rezultatele alegerilor prezidențiale din Franța. Europa a primit un cadou de ziua ei, de la cetățenii francezi. În alegerile de duminica trecută francezii au salvat ideea europeană. Dușmanii UE au rămas cu buza umflată, iar adepții ei au respirat ușurați.

Până la urmă, pericolul s-a dovedit a fi mai mic decât părea, liderul Frontului Național de extremă dreapta, Marine le Pen, care le promitea alegătorilor să le redea „libertatea Franței”, să o scoată din zona euro și să reintroducă francul, a obținut un scor mai mic decât arătau sondajele înainte de alegeri. Dar mult mai mare decât tatăl său acum cincisprezece ani, de la care a preluat partidul. Noul președinte al Franței, centristul Emmanuel Macron este antipodul lui Le Pen, el a promis să lupte pentru Europa și a câștigat.

Oricine ar fi fost în locul lui ar fi învins, francezii au votat nu atât pentru Macron, cât împotriva candidatei naționaliste, care nu excludea un Frexit, dacă Bruxelles-ul n-ar fi acceptat propunerile ei de renegociere a tratatului UE (inclusiv moneda unică, libera circulație a persoanelor în cadrul pieței unice, principiul supremației dreptului european asupra drepturilor naționale, competența exclusivă a UE în negocierile comerciale internaționale).

Acum se poate constata ca valul populist de după Brexit s-a spart lovindu-se de continentul european. Zguduită puternic, Europa a rezistat, mai întâi în alegerile prezidențiale din Austria, apoi în cele parlamentare din Olanda și în cele din urmă în Franța, unul din pilonii de bază ai Uniunii Europene.

Poate de aceea că popoarele de pe continentul european, francezii în special, mai păstrează în memoria lor colectivă pericolul unei Europe dezbinate, cu nenumărate dispute teritoriale, cu dușmănii „istorice” care au lăsat urme profunde în conștiința oamenilor și pot reizbucni, dacă vin la putere forțe iresponsabile, distructive, populismul „patriotic”, antiglobalist nu și-a avut aici efectul ca în Marea Britanie și SUA.

E grăitor faptul că Le Pen a încercat să-și tempereze întrucâtva mesajul „patriotic”, antieuropean și să nu-și afișeze simpatia pentru Trump, foarte nepopular în Franța, de la care s-a inspirat și cu care se află în „rudenie” ideologică manifestată prin sloganul „Franța și francezii - în primul rând”. În turul doi ea s-a distanțat de propriul partid, dar nu i-a putut convinge pe francezi să riște o „săritură în necunoscut”, o posibilă revenire la un capitol sumbru din istoria Franței.

Valul populist s-a spart, dar nu s-a retras definitiv. Lupta continuă și condițiile nu sunt deloc simple. Francezii l-au preferat pe „necunoscutul” Macron, al cărui punct vulnerabil este – nota bene pentru partidofobii noștri – lipsa unui partid solid, pe care să se poată baza.

Oricum, Franța care părea una din verigile mai slabe ale UE, și-a demonstrat surpinzător trăinicia, spiritul combativ, și faptul acesta va avea consecințe geopolitice importante, inclusiv pentru Republica Moldova. Dintr-o dată, viitorul european nu mai pare atât de sumbru, atât de incert, iar mușchii lui Putin (despre care se crede că s-a implicat în alegerile din Franța, lăsând urme similare celor din SUA) nu mai par atât de impresionanți.