Nicolae Negru // Sunt liderii Rusiei oameni normali?

Când se credea că rușii au expus totul ce zace în adâncul sufletului lor „mesianic”, răzbunător, că trăsăturile lor mai urâte, mai hidoase au fost scoase deja la vedere și de acum încolo ne așteaptă surprize frumoase, iată că Vladimir Putin și ex-președintele rus Dmitri Medvedev vin să demonstreze că, de fapt, ei abia încep să vorbească sincer, să-și dea arama pe față, că ei mai pot îngrozi și speria lumea cu valorile lor „tradiționale” și pretențiile pravoslavnice.

Se pare că liderii ruși s-au plictisit să mai respecte niște aparențe de civilitate, să mai invoce „demilitarizarea și denazificarea” ca pretext de război împotriva ucrainenilor. Nu mai contează regimul și cine se află la cârma Ucrainei, a recunoscut brusc Dmitri Medvedev. Motivul adevărat pentru care Rusia îi bombardează și îi omoară pe ucraineni este dorința lor de a avea un stat de sine stătător „pe teritoriile istorice ruse”. Moscova va recurge la război ori de câte ori se va ivi ocazia, fie peste 10, fie peste cincizeci de ani, indiferent de documentele pe care Ucraina le va semna cu UE sau NATO, dacă ucrainenii nu vor renunța la statul lor și nu se vor supune Rusiei, amenință Dmitri Medvedev.

„Existența unui stat de sine stătător pe teritoriile istorice ruse va fi acum un motiv permanent pentru reînnoirea acțiunilor militare... Probabilitatea unei noi încleștări se va menține pe o durată lungă indefinită. Practic pentru totdeauna. Mai mult, există sută la sută probabilitatea unui nou conflict, indiferent ce hârtiuțe de securitate ar semna Occidentul cu regimul-marionetă de la Kiev”, a scris Medvedev, care e și vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Federației Ruse.

Astfel el „argumentează” teoretic genocidul permanent al ucrainenilor. El nu se obosește să explice cum s-a întâmplat că Rusia a recunoscut suveranitatea și independența Ucrainei, a încheiat tratat de prietenie și de bună vecinătate cu statul vecin, s-a angajat să respecte integritatea ei teritorială? Aceasta nu mai contează, tratatele semnate de Moscova nu mai valorează nimic? Rusia a ieșit prima din componența imperiului sovietic (la 12 iunie 1990), ea a inițiat și a semnat, împreună cu Ucraina și Belarus, desființarea tratatului de constituire a Uniunii Sovietice. Timp de 69 de ani, cât a existat URSS, și timp de peste 30 de ani de independență, ucrainenii au avut toate motivele să creadă că locuiesc pe teritoriul lor.

Acum, ca să-și salveze viața, ucrainenii trebuie să renunțe la independența țării lor, să accepte să facă parte dintr-un „stat mare comun” care să se numească Rusia. Și Dmitri Medvedev e sigur că, mai devreme sau mai târziu, dorința de libertate a ucrainenilor va fi înfrântă. Că ei vor alege viața „comună” pe care o propune Rusia, în locul libertății pe care o oferă statul ucrainean. Medvedev nu precizează câte milioane de ucraineni crede el că trebuie să moară ca ei să renunțe la dreptul de a avea o țară proprie și câți ruși vor trebui să-și dea viața pe frontul ucrainean.

Și pe Putin l-a luat gura pe dinainte. Dacă mai înainte el vorbea de teritorii „alipite”, acum el le numește franc „teritoriile cucerite” și declară că armata rusă nu se va retrage de pe ele „de dragul negocierilor”. Nu mai contează aparențele? Sau e sigur că majoritatea alegătorilor ruși vor aprecia limbajul său „patriotic”?

Ar fi naiv să se creadă că amenințările ruse îi privesc doar pe ucraineni. Ei nu sunt singurii care ocupă „teritorii istorice rusești” și cărora li se va propune să renunțe la independența statului lor pentru a face parte dintr-un stat mare comun. Acum Rusia vrea să dea roata istoriei înapoi, chiar cu prețul de milioane de vieți.

„Căci nimeni nu este atât de nebun să aleagă războiul în locul păcii”, scria Herodot. Până nu demult, lui Putin nu i se recunoștea nebunia, considerându-se că el o simulează. Acum se vede că el simula de fapt că ar fi om normal.