Studiu european: Țările care diferențiază taxele pentru tutun, alcool și băuturi îndulcite au creșteri mai mici ale cheltuielilor medicale

Studiul arată că politicile privind produsele cu potențial de risc diferă semnificativ de la o țară europeană la alta. Analiza include și România și urmărește legătura dintre modul în care sunt reglementate aceste produse și evoluția cheltuielilor pentru sănătate.

Un studiu publicat în august 2026 în revista Frontiers in Health Services propune un nou instrument pentru evaluarea politicilor de sănătate publică din Europa. Denumit SCORE (Standardized Comparative Risk Evaluation), acesta analizează modul în care 30 de state europene, inclusiv România, reglementează produse precum tutunul, alcoolul și băuturile îndulcite cu zahăr.

Spre deosebire de alte clasificări, SCORE nu măsoară cât de stricte sunt regulile, ci dacă acestea fac diferența între produse în funcție de nivelul lor de risc. Studiul urmărește, de exemplu, dacă produsele din tutun combustibil și cele necombustibile sunt tratate diferit prin taxe și alte măsuri de reglementare. De asemenea, analizează dacă băuturile alcoolice sunt taxate în funcție de concentrația de alcool și dacă taxele pentru băuturile îndulcite variază în funcție de conținutul de zahăr.

Indicele este exprimat pe o scară de la 0 la 100 și combină trei componente: tutunul, cu o pondere de 40%, alcoolul, cu 30%, și băuturile îndulcite cu zahăr, cu 30%. Un scor mai mare indică o diferențiere mai accentuată a taxelor și reglementărilor din perspectiva sănătății publice în interiorul fiecărei categorii de produse.

Autorul studiului, economistul Emanuele Bracco de la Universitatea din Verona, arată că statele europene diferă considerabil din acest punct de vedere. Regatul Unit se numără printre exemplele cu cel mai ridicat grad de diferențiere. În schimb, alte țări aplică reguli similare tuturor produselor din aceeași categorie, indiferent de profilul lor de risc.

Cea mai importantă parte a analizei privește relația dintre scorul SCORE și evoluția cheltuielilor medicale. Comparând datele din perioada 2014–2022, autorul a constatat că țările cu scoruri mai mari au înregistrat, în general, creșteri mai moderate ale cheltuielilor de sănătate pe cap de locuitor.

Conform studiului, o creștere cu 10 puncte a indicelui SCORE este asociată cu cheltuieli medicale anuale mai mici cu aproximativ 64–68 de unități PPS pe locuitor. Cercetătorul subliniază însă că rezultatul reprezintă o asociere statistică și nu demonstrează existența unei relații directe de cauzalitate.

Una dintre explicațiile avansate este că reglementările diferențiate ar putea încuraja consumatorii să se orienteze către produse cu un risc relativ mai redus. În timp, acest lucru ar putea influența profilul general de risc al populației și, implicit, evoluția cheltuielilor medicale. Totuși, această ipoteză necesită verificări suplimentare.

România este inclusă printre cele 30 de state analizate. Într-un scenariu teoretic construit de autor, care estimează impactul apropierii de modelul britanic de diferențiere a reglementarilor, România și Bulgaria apar printre țările cu cel mai mare potențial relativ de reducere a creșterii cheltuielilor de sănătate.

Autorul avertizează însă că aceste rezultate nu trebuie interpretate drept prognoze. Ele reprezintă exerciții statistice bazate pe corelațiile observate în date și nu demonstrează că o modificare a reglementărilor ar produce automat economii similare în sistemul sanitar.

SCORE nu evaluează eficiența sistemelor de sănătate și nici gradul general de severitate al reglementărilor. Instrumentul aduce în discuție o întrebare diferită: în ce măsură politicile publice țin cont de diferențele de risc dintre produse și folosesc taxele sau alte mecanisme pentru a reflecta aceste diferențe.

Autorul concluzionează că această dimensiune merită analizată separat în dezbaterile privind sănătatea publică. Sunt necesare însă cercetări suplimentare pentru a confirma relațiile identificate în studiul actual și pentru a stabili dacă diferențierea politicilor produce efecte directe asupra cheltuielilor medicale.