Nicolae Negru // Starea de sănătate a statului

Semne diacritice

Pandemia coronavirusului supune statele unui test, ne ajută să vedem adevărata stare de sănătate a statului Republica Moldova. Suntem nevoiți să constatăm că organismul său manifestă simptomele unui organism contaminat, dintre cele care figurează în grupul de risc, afectate de maladii cronice, caracteristice unei vârste înaintate, deși nu a împlinit nici 30 de ani.

Legând teie de curmeie

Primul simptom e chiar reacția sistemului sanitar public. Acesta abia se ține pe picioare, suferind de subnutriție, de hemoragie puternică de cadre. Doar că politicienii și chiar cetățenii noștri s-au obișnuit cu comportamentul său anemic, inadecvat și nu-i acordau prea mare atenție. La urma urmelor, exercitarea celorlalte funcții ale statului, cum ar fi educația, cultura, cercetarea etcetera de asemenea nu provoacă entuziasm și nu inspiră mai mult optimism. E adevărat că infrastructura de ocrotire a sănătății se poate prăbuși, dar se speră că UE, SUA, România și cetățenii generoși vor veni în ajutor și nu se va ajunge la aceasta. De am trece cu succes hopul alegerilor prezidențiale. De unde bani pentru sănătate?

Statul nostru abia-abia leagă teie de curmeie, la 51,5 miliarde de lei cheltuieli planificate pentru 2020 găsise venituri de doar 44,1 miliarde de lei. Acum există riscul ca circa 5 miliarde de lei să nu mai vină în buget, conform estimărilor premierului Chicu, iar economia să se restrângă cu -5%, în loc să crească cu 3,8%. Coronavirusul și carantina, izolarea au lovit tocmai acolo unde doare cel mai mult - în hoteluri, restaurante și cafenele, în industria turistică incipientă, în transporturi, dar mai cu seamă în remitențele care erau ca o mană cerească. Bine măcar că cei din IT pot să lucreze de acasă.

Să ne obișnuim cu ideea falimentului

Premierul îi îndeamnă pe oamenii de afaceri să se obișnuiască cu ideea falimentului, căci pierderile lor, „în condițiile Republicii Moldova, nu pot fi compensate de stat”, altfel nu va avea cu ce plăti pensiile și salariile. S-au adoptat, e adevărat, niște măsuri paliative, ca să nu să se spună că nu s-a făcut nimic - vor fi subvenționate, în unele cazuri, cheltuielile legate de plata salariilor angajaților aflați în șomaj tehnic sau staționare, va fi scăzută TVA cu 5% pentru hoteluri, restaurante cafenele (care nu au cum plăti TVA, fiindcă nu funcționează), va fi amânată plata taxelor locale, suspendată plata patentei pentru întreprinzătorii care stau acasă fiindcă s-au închis piețele, dar mai mult nu e posibil, oamenii de afaceri – niște avis rara prin părțile noastre - vor trebui să se descurce de sine stătător.

„Noi nu o să dăm bani din buget, care și așa este auster, pentru proprietarii de businessuri. Ce, peste o lună să nu mai putem plăti salariile și pensiile?”, a punctat premierul Ion Chicu dilema statală, la televiziunea publică, citat de Ziarul NAȚIONAL.

Victime ale răzbunării?

De altfel, miile de persoane care funcționează în baza patentei (la sfârșitul anului 2019 erau, conform datelor oficiale, circa 14 mii de patente valabile) par să fie victime ale răzbunării din partea guvernării, care voia demult să pună capăt activității lor. E cam forțată ideea de închidere a piețelor. Dacă funcționează supermarketurile, în spații închise, de ce nu ar funcționa, în unele condiții, și unele piețe, în spații deschise?

Profitând de ocazie, guvernarea a rezolvat și niște probleme ce nu par să aibă atribuție la lupta cu pandemia, în beneficiul comercianților de țigări, duty free, explorarea subsolului. Opoziția spune că e vorba de niște servicii clientelare, dar cum se putea altfel?

Anosmie și ageuzie

Dar cel mai evident simptom de imunitate statală scăzută, de precolaps, este nesimțirea statului (anosmie și ageuzie) și aceasta se vede în atitudinea față de cetățenii care vor să se întoarcă acasă, pierzând locurile lor de muncă peste hotare. În loc să facă tot posibilul să-i aducă mai repede, mai cu seamă că ei își plătesc drumul, șeful statului le citește lecții de patriotism, le pune condiția să-și procure polița de asigurare în medicină și își bate joc de ei tărăgănând și amânând organizarea mai multor transporturi, sub pretextul că ei ar prezenta pericol de contaminare pentru cei de acasă…

Stând cu mâna întinsă, nedispunând de preparate, utilaje, măști, eșuând în a-și proteja măcar medicii care au mai rămas, lăsându-și în voia sorții mediul de afaceri, neavând bani să-și aducă acasă propriii cetățeni, vrând să câștige pe socoteala lor, statul Republica Moldova alocă în schimb 3 milioane de lei în scopuri ideologice, pentru sărbătorirea „Zilei Victoriei” (inclusiv restaurarea Complexului „Eternitate”, restaurat deja de Voronin, producția de medalii jubiliare etc.). Poate avea viitor un stat care își ține cetățenii la poartă, cere bani de la ei pentru sistemul sanitar, dar finanțează campanii vasale, militariste, psihotice, în siajul neoimperial? Nu are cum.