Nicolae Negru // Spețoperația hibridă informațională, încă un pas

Semne diacritice

Cine ar judeca despre mărimea aisbergului privindu-i doar vârful? Riscă să greșească și guvernanții noștri numind întrunirea de miercuri a separatiștilor de pe malul stâng al Nistrului „balon de săpun”, „fumigenă”, „acțiune propagandistică” etcetera, admonestând presa, locală și internațională, că i-a acordat prea mare atenție, dacă nu se cunoaște scopul adevărat al „regizorului”, întregul plan al Moscovei, ce urmează și cu ce se va încheia „operația”. Nu zice hop până nu ai sărit, ne spune și experiența populară.

Ultima dată, în asemenea componență, separatiștii au cerut includerea pretinsului lor stătuleț, prins ca o lipitoare de coasta Republicii Moldova, în componența Rusiei. Acum ei vor „doar” ca Moscova să le acorde „protecție” împotriva presiunilor „sporite” din partea Chișinăului. Consideră Guvernul nostru că aceasta e puțin, că solicitarea lor nu prezintă niciun pericol în contextul actual?

Așa-zisul „congres” separatist de la Tiraspol a fost convocat după ce ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, s-a arătat îngrijorat, de la tribuna Dumei de Stat a Rusiei, de soarta celor 200 de mii de cetățeni ruși din Transnistria și a avertizat că Moscova nu îi va lăsa lăsa „să fie victime ale unui alt complot occidental”. Vă pare întâmplătoare această sincronizare între „complotul occidental” și „presiunea sporită” a Chișinăului asupra transnistrenilor simțită la Tiraspol? Este evident că rostul „congresului” a fost să ilustreze „îngrijorarea” lui Lavrov și nu putem spune că lucrul acesta a eșuat totalmente. Zarva, isteria a fost scopul și zarvă, isterie s-a făcut.

Moscova nu a avut nevoie de un apel de alipire a Transnistriei la Rusia, fiindcă l-ar fi pus în dificultate pe Putin: dacă nu dădea curs cererii arăta slab în ochii rușilor, iar dacă dădea curs, demonstra că pretențiile sale teritoriale se întind dincolo de Ucraina, ceea ce i-ar fi dăunat în strategia relațiilor sale cu Occidentul, în partea care se opune ajutorului ucrainean.

Acum Putin le vinde ideea (și în interviul cu Tucker Carlson, și în discursul de ieri despre starea națiunii) că spețoperația militară ucraineană e un caz aparte, că Rusia nu are de gând să atace pe nimeni, că Polonia, Țările Baltice, Europa în general nu sunt în pericol și, prin urmare, Occidentul nu trebuie să ajute Ucraina. Anexarea unei părți a teritoriului Republicii Moldova ar anula această narațiune și politicienii occidentali care consideră că Ucraina trebuie abandonată și sacrificată de dragul păcii și prieteniei cu Rusia, pentru a o avea aliată împotriva Chinei, s-ar pomeni contraziși de însuși Putin.

Apoi, dacă ar anexa Transnistria, Moscova ar pierde restul Republicii Moldova, pe care vrea să o controleze întreagă, până la Prut. Cu ajutorul vrabiei din mână, ea dorește să prindă și „cioara din par”. Planurile Kremlinului sunt mai subtile decât credeau cei îngrijorați de întrunirea separatiștilor.

Agitația pe care a creat-o FSB prin declarația „opozantului” Ghenadie Ciorba a avut și scopul să demonstreze lumii „rezonabilitatea” lui Putin într-un context în care el pare să aibă probleme cu nervii (19 ani de închisoare și izolarea lui Alexei Navalnîi într-o colonie penală la cercul polar, pentru „extremismul” de a fi dezvăluit corupția la cel mai înalt nivel în Rusia, e semnul unui dezechilibru cert).

Faptul că președintele rus nu a menționat Republica Moldova în mesajul său către națiune nu înseamnă că a ignorat apelul transnistrenilor, că nu poate da curs cererii lor și că nu le va veni „în ajutor” mâine. Moscova a obținut exact ceea ce și-a dorit, nici mai mult, nici mai puțin: un pretext de a se amesteca în afacerile noastre interne, de a continua războiul hibrid, inclusiv informațional, pentru a pregăti condițiile de destabilizare, mai spre toamnă, a Republicii Moldova.

Cum o va face? E sarcina serviciilor noastre de informații să afle și să anticipeze acțiunile FSB care îl folosește nu numai pe Șor. În condițiile în care SIS nu a identificat, așa cum au făcut ucrainenii (cu ajutorul CIA) agenții FSB din instituțiile statului, din politica moldovenească și căile prin care fluxurile de bani ilegali, murdari din afară pătrund în interior, cât timp statul nostru nu e capabil să oprească operația informațională a Rusiei, pericolul unei diversiuni antistatale e mare.