Nicolae Negru // Spălarea și stropșeala lui Dodon, producția de generali, alianța PSRM-PD, de voie sau de nevoie

Semne diacritice

Coronavirusul era cât pe ce să pericliteze alegerile parlamentare din circumscripția Hâncești și târgul politic al lui Dodon cu deputații PD, dacă guvernarea nu ar fi apăsat cu piciorul pe frâna procesului de instituire a stării de urgență. Rămâne să vedem consecințele acestei nesimțiri, pe care le vor suporta cetățenii, firește.

Atmosferă prielnică

Impresia e că în atmosfera pandemiei îi priește lui Dodon, îi oferă nenumărate prilejuri de a se afișa și a se expune în fața alegătorilor, de a se umfla în pene, de a se strofoli și a-și da importanță. De aceea, probabil, și-a tras o perioadă de stare de urgență cât mai mare!

S-a stropșit, nitam-nisam, la adresa oamenilor de afaceri și a jurnaliștilor, care, din punctul său de vedere, se îmbogățesc pe socoteala oamenilor și, respectiv, difuzează știri false. Nu era mai bine să se aplice legea, fără exhibiționism și trăncăneală? Puțină sobrietate nu strică. Un exemplu e mai eficient decât vorbele goale. Și nu e neapărat pentru un președinte să asiste sau să înlocuiască miniștrii și alți funcționari. Și producția de generali de cabinet pe timp de „ciumă” nu e la locul ei. Înainte de pericolul coronavirusului, președintele socialiștilor riscă să fie răpus de febra și „agitația măruntă a eului”.

Stoianoglo s-a grăbit

Documentele publicate de deputatul Iurie Reniță privind unele operațiuni financiare tăinuite de câțiva deputați socialiști demonstrează că procurorul general Alexandru Stoianoglo s-a grăbit să-l spele pe Dodon de suspiciunea că ar fi primit bani pentru partid din Rusia.

Diavolul se ascunde în detalii

Socialiștii afirmă și democrații repetă că au încheiat un acord asemănător celui dintre blocul ACUM și PSRM, semnat toamna trecută. În linii generale, pare să fie adevărat. Dar diavolul, se știe, se ascunde în detalii. Iar confruntând ambele acorduri, observăm că unele detalii diferă semnificativ.

În domeniul politicii externe, care trezește cele mai mari îngrijorări, la compartimentul „securitate și parteneriate strategice”, de exemplu, acordul ACUM-PSRM prevedea următoarele:

În acordul PSRM-PD prioritățile se schimbă în mod vizibil:

România, principala piață de desfacere a producției moldovenești și aliatul de nădejde, pe care se poate miza în probleme de securitate, este în mod evident „degradată” în șirul de priorități ale noii guvernări, relațiile privilegiate cu ea sunt anulate, în schimb se „consolidează și aprofundează” parteneriatul strategic și se declară „privilegiate” relațiile politice și economice cu Rusia, care ocupă o parte a teritoriului Republicii Moldova și refuză să-și retragă trupele de pe Nistru. Acesta să fie echilibrul politicii externe echilibrate?

Kozak 2 ca Kozak 1

Crede cineva că sunt detalii neînsemnate, că e întâmplătoare această schimbare de nuanțe și accente? De altfel, din întâmplare, despre trupele ruse și necesitatea retragerii lor condiționate nu se spune niciun cuvânt, nici în acordul Alianței Kozak 1, nici în cel al Alianței Kozak 2? Se face referință la o abstractă „demilitarizare”, care poate însemna și desființarea armatei naționale.

Știm că Dodon urăște România, dar de ce nu o respectă Pavel Filip, care vorbea atât de sentimental despre românitatea sa, mergând în prima vizită, ca premier, la București, după bani? Când era Filip sincer? Atunci sau acum? De ce nu a insistat ca socialiștii să nu modifice textul pe care l-au semnat cu blocul ACUM, dacă aceasta e o alianță de bunăvoie? Sau poate e de nevoie? Sau poate gândește și el ca Dodon?