Nicolae Negru // Șor se întoarce la bază?

Semne diacritice

Moscova dă pe față relațiile sale cu Ilan Șor, bancherul fugar, condamnat la 15 ani de închisoare pentru rolul-cheie în faimosul „furt al miliardului” din sistemul bancar al Republica Moldova. Săptămâna aceasta, Șor a fost primit de către Leonid Kalașnikov, președintele Comisiei pentru afacerile CSI din Duma de Stat a Rusiei. Nu a făcut-o de capul lui. Și nu de viață bună.

Până nu demult, Moscova a evitat să se afișeze cu persoane dubioase, a căror reputație conține pete vizibile. În 2015, lui Ilan Șor i s-a interzis intrarea în Rusia pentru o perioadă de 6 ani, pe motiv că ar prezenta o amenințare la adresa securității ruse. Acum nu mai e niciun pericol? Sau aceasta e o procedură obișnuită de credibilizare a agenților FSB? (Cunoaștem și alte persoane „interzise” care s-au metamorfozat azi în cutii de rezonanță a propagandei ruse.)

Se află că nu e prima vizită întreprinsă de tâlharul moldo-israelian la Moscova, ceea ce confirmă dezvăluirile SIS că nu din banii proprii a construit Șor rețeaua sa criminal-politică setată să acapareze mai multe administrații publice locale și să destabilizeze Republica Moldova. Se laudă însuși Șor că investițiile sale „politice” depășesc cu mult sumele pe care le-a identificat și le-a scos din circuit SIS.

În aparență, Moscova comite o greșeală tactică dând în vileag și atrăgând atenția asupra legăturii sale cu un criminal. Putem înțelege de ce Șor are nevoie de Moscova, în situația lui disperată el s-ar agăța și de un pai, dar de ce ar avea nevoie Moscova de serviciile unui individ compromis în Republica Moldova? Sau poate anume faptul că e compromis, că e căutat de Interpol îl face valoros pentru FSB?

Potrivit ex-directorului SIS, Valentin Dediu, relația dintre FSB și Șor e mai veche. Furtul miliardului a fost, de fapt, o operație a FSB de compromitere a cursului proeuropean. Nu Șor ar fi autorul schemei de scoatere a miliardului din sistemul bancar al Republicii Moldova, el este doar executorul acestei extraordinare diversiuni ce s-a bazat pe venalitatea și instabilitatea etică a politicienilor de la Chișinău, a lui Plahotniuc, Filat și a altora care se credeau mari jucători (geo)politici, dar erau de fapt niște diletanți, niște prostănaci, vorbind mai pe înțelesul cetățeanului nostru.

Acum, Șor este folosit ca vârf de lance în războiul hibrid ce urmărește transformarea Republicii Moldova în a doua Belarus, ca Putin să poată ataca Ucraina din spate. Dodon este îndepărtat de la țâța Kremlinului, deoarece el nu îi poate asigura decât un număr limitat de alegători proruși fanatizați, insuficient pentru a o învinge pe Maia Sandu. Este căutat cu înfrigurare un candidat „apolitic”, „neutru” care să poată aduna mai multe voturi decât Dodon. Întâlnindu-se cu Șor, Moscova le sugerează putiniștilor, inclusiv membrilor PSRM, cine e omul ei, pe cine trebuie să urmeze.

Deși unele partide proeuropene atestă „lipsa oricărui progres în lupta cu corupția” în Republica Moldova, Șor s-ar putea să nu fie de acord. El avea șanse să scape de condamnare, să devină deputat și poate să ajungă, în tandem cu Dodon, prim-ministru, dacă nu venea Maia Sandu și PAS la putere. Măcar asta trebuie să recunoaștem.