Scuze și precizări

Semne diacritice

Le datorez cititorilor scuze. Din neatenție, în comentariul de vinerea trecută am citat greșit rezultatele votului pentru consiliile raionale și municipale din R. Moldova. Cifrele corecte, publicate de CEC, sunt următoarele: PLDM – 18,27%, PD - 17,58%, PSRM - 16,6%, PL – 12,63%, PCRM – 10,22%, „Partidul Nostru” – 11,12%, PL - 8,13%, Blocul electoral „Platforma Populară Europeană din Moldova – Iurie Leancă” – 7,6%, candidați independenți – 3,19%.

Deși concluziile generale rămân cam aceleași, PLDM și PD ocupă primele poziții în preferințele electoratului (ceea ce e o premieră pentru R. Moldova, în alegerile locale din 2011 pe primul loc aflându-se PCRM, iar în alegerile parlamentare din 2014 – Partidul Socialiștilor), partidele proeuropene devansează în mod clar partidele pro-estice, se cer câteva precizări.

În timp ce PD și PL înregistrează o ușoară ascensiune, de 1,78 și, respectiv, 2,96 de puncte procentuale comparativ cu alegerile parlamentare din 2014, PLDM este în descreștere cu 1,89 de puncte procentuale. Cel mai probabil, o parte din alegătorii PLDM au migrat spre formațiunea lui Iurie Leancă, altfel ar trebui să credem că alegătorii i-au „pedepsit” pentru „jaful secolului”, doar pe liberal-democrați, fiind indulgenți față de partenerul lor de guvernare.

Pe de altă parte, spre deosebire de PD, PLDM se află pe un trend descendent din 2011 și recucerirea alegătorilor pierduți în Chișinău și în provincie nu pare o sarcină ușoară, în condițiile în care va exista oferta PPEM și ar putea să apară și altele (reprezentanții platformei civice „DA” dau de înțeles că vor fonda un nou partid). Re-brandingul PLDM pare de neevitat.

PL și-a îmbunătățit rezultatul față de alegerile parlamentare din 2014 (9,67%), dar nu a reușit să-l atingă pe cel din 2011 (16,6%). Faptul că s-a aflat în opoziție i-a favorizat întrucâtva pe liberali, dar mai este până la râvnita prima poziție. În Chișinău, liberalii au obținut chiar mai puține voturi decât în alegerile din 2011, o parte a votului protestatar mergând spre blocul electoral al lui Iurie Leancă. E puțin probabil că PL să mai aibă ceva de câștigat în opoziție.

Faptul că blocul electoral format de Leancă a obținut „din mers” 7,6% din voturile politice nu îi garantează supraviețuirea și succesul viitor, dacă ex-premierul nu își va revizui strategia bazată pe supărarea personală față de PLDM. Chiar dacă rezultatul din 14 iunie nu e rău, e sub așteptări.

Comuniștii au continuat să scadă dramatic în preferințele electorale (cu 7,26 puncte procentuale față de alegerile parlamentare din 2014), PCRM fiind depășit de „Partidul Nostru” al lui Renato Usatîi. Trebuie să recunoaștem că, astfel, Voronin plătește pentru „trădare”, pentru refuzul surprinzător de a susține proiectul Uniunii Eurasiatice, demonstrând că este totuși unul din puținii politicieni cu caracter în R. Moldova. Și, orice s-ar spune, PCRM joacă la această etapă un rol stabilizator pe scena politică din R. Moldova, supusă unor diversiuni din Est.

Și socialiștii, provocatori de alegeri anticipate, sunt în pierdere de electorat, comparativ cu alegerile parlamentare din 2014 (20,51%), poate din cauză că o parte din alegătorii săi au „aparținut” de fapt „Partidului Nostru”, eliminat în 2014 din cursa electorală pe ultima sută de metri.

Dacă fragmentarea stângii este consecința implicării Moscovei în procesele politice din R. Moldova, fragmentarea dreptei este rezultatul luptei dintre partidele proeuropene și a dezamăgirii față de guvernarea lor. Faptul că scorul electoral al PLDM și PD este azi peste așteptări nu este meritul acestor partide, ci al alegătorilor răbdători peste măsură. Dar nu fără limite.