Nicolae Negru // Să salvăm România!

Semne diacritice

România s-a pomenit, în mod neașteptat, privită din toate părțile cu curiozitate, dar și cu îngrijorare. Cu excepția Rusiei, care a avut plăcerea să descopere că „românii s-au trezit”, deși starea lor pare să exprime opusul treziei, restul lumii e uluită, e în așteptare: cu ce se vor încheia alegerile prezidențiale? Vor vota românii în funcția de președinte al țării un personaj parcă ieșit de sub Carpați, din tunelurile dacice, vorbindu-le apodictic, dar foarte vag, când ca Zamolxis, când ca un nou Mesia, recomandându-le să bea apă de izvor, căci cea îmbuteliată își pierde calitățile informaționale, să-și țină femeile acasă, căci acesta e rolul lor, să nu le lase să meargă la saloanele de înfrumusețare, ca să nu-și piardă farmecul natural, căci căprioarele nu se pensează...?

Pentru unii politicieni cele peste două milioane de voturi acordate lui Călin Georgescu în primul tur semnifică preocuparea românilor pentru caracterul național al statului român, pentru identitatea națională și credința strămoșească, amenințate de integrarea în UE. Dar aceasta e doar o presupunere, căci nu e simplu de înțeles mesajele sale electorale, contradictorii, ce îi pun în gardă nu numai pe oamenii de afaceri, ci și pe reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române. E un talmeș-balmeș neo-pășunist, neo-pravoslavnic, neo-protecționist în plină globalizare și revoluție tehnologică, e ca o încercare de a șterge praful de pe ruinele istoriei.

Călin Georgescu propune ca toate companiile străine din România să fie trecute, în proporție de minimum 51 la sută, în proprietatea statului sau a cetățenilor români, dar nu explică anume cum se poate realiza aceasta. Dacă prin naționalizare forțată de tip bolșevic, punem în pericol relațiile nu numai cu UE, ci și cu SUA, și cu celelalte state ale lumii, riscăm atragerea statului român în nenumărate procese judiciare, iar dacă prin participare financiară obligatorie, de unde luăm atâția bani? Consecința posibilă a unei asemenea decizii ar fi retragerea multor companii de pe piața românească. Și atunci cu ce am înlocui, de exemplu, compania „Renault” care produce mașinile „Dacia” pentru piața europeană și mondială? Cu construcția de căruțe?

Și dacă nu interzicem importul, de ce ar fi mai bine să cumpărăm produsele companiilor respective din alte țări, decât să le fabricăm acasă? Ca să mai plătim și transportul? Nici măcar Putin, pe care îl admiră Călin Georgescu, nu și-a permis să sperie așa de tare companiile străine din Rusia, purtătoare de tehnologii de vârf și inovații. România nu e Rusia și, cu atât mai mult, nu e SUA, ca să-l poți imita pe Trump. O tâmpenie mai mare e greu de imaginat. Broscoiul se umflă ca să devină taur.

Și nu e singura incoerență. Pe de o parte, Georgescu acuză NATO, exact ca Putin, că s-ar fi transformat dintr-o organizație defensivă în una ofensivă, afirmă că industria militară americană s-ar face vinovată de războiul din Ucraina, că securitatea țării va fi apărată de „înțelepciunea rusească”, iar, de cealaltă parte, anunță că nu va retrage România din Alianța Nord-Atlantică și UE. Păi și atunci cum stăm cu chipul moral al creștinului de paradă, dacă spunem una, iar facem alta, dacă rămânem în cârdășie cu militariștii americani?

Călin Georgescu nu va ajuta Ucraina să reziste agresiunii ruse, nici nu condamnă crimele de război pe care le comite Putin și atunci cum crede el că se va instaura pacea? Capitulând? Iar dacă nu rezistă Ucraina, Republica Moldova va fi următoarea țintă a agresorului rus. Ar condamna atunci Georgescu agresiunea rusă împotriva „fraților moldoveni” sau ar blama din nou NATO și industria militară americană?

A-l vota pe Călin Georgescu înseamnă a face un mare deserviciu, un mare rău României, căci el ar fi un președinte primit doar la Kremlin. Ar fi un Dodon al României. Și asta nu e tot. Să ne imaginăm că el o propune la funcția de prim-ministru pe exotica, grotesca Diana Șoșoacă. În cazul în care majoritatea parlamentară va refuza să o accepte, peste 60 de zile, după două încercări de a-și impune candidatul preferat, președintele poate iniția dizolvarea Parlamentului și organizarea unor alegeri parlamentare anticipate.

La rândul său, Parlamentul poate răspunde prin suspendarea președintelui și organizarea, într-o lună, a unui referendum de demitere. Nu e un scenariu fantezist, destabilizarea și haosul pândesc România, dacă alegătorii români se vor lăsa în continuare seduși de vorbe goale, de platitudini pompoase (de tipul „familia e patria noastră mică”) de himerele trecutului, de promisiuni populiste. Georgescu e un pericol și dacă crede ce spune, și dacă nu crede, dacă o spune pentru că îi consideră pe alegători imbecili.

Nu există alternativă, duminică votăm doar Elena Lasconi. Numai așa e rațional să procedăm, numai așa salvăm România!