Proces de referință la Los Angeles: Meta și Google, acuzate că au creat platforme care dau dependență tinerilor utilizatori

Kaley stătea pe Instagram până adormea. Se trezea în mijlocul nopții ca să‑și verifice notificările și deschidea aplicația imediat ce se scula dimineața. Într‑o zi, a petrecut chiar și 16 ore pe Instagram.

„Am încetat să mai interacționez cu familia mea pentru că îmi petreceam tot timpul pe rețelele sociale”, le‑a spus Kaley juraților din Los Angeles, în cadrul unui proces de referință intentat împotriva Meta și Google, două dintre cele mai mari companii din lume.

TikTok și Snapchat, care au fost menționate și în acțiunea sa inițială, au încheiat înțelegeri amiabile în afara instanței.

Cunoscută public doar după prenume sau inițiale, pentru a‑i fi protejată identitatea, povestea lui Kaley a devenit un caz‑test pentru peste 2 000 de procese similare, prin care se încearcă tragerea la răspundere a companiilor de social media pentru presupusele efecte nocive asupra sănătății mintale a celor mai tineri utilizatori.

Fiind primul proces de acest fel, dezbaterile, care au durat cinci săptămâni, sunt urmărite cu atenție de experți în drept și de părinți ce cred că propriii copii au fost afectați, chiar împinși spre suicid, de rețelele sociale.

Lori Schott a petrecut mai multe zile în sala de judecată din Los Angeles, deși nu face parte din acest proces. Fiica ei, Annalee, s‑a sinucis la vârsta de 18 ani. Schott pune această tragedie pe seama faptului că Instagram i‑ar fi expus fiicei sale conținut psihologic dăunător, în ciuda presupusei cunoașteri, de către companie, a impactului pe care astfel de materiale îl pot avea asupra tinerilor.

„Au ascuns cercetările. Știau că este adictiv. Ne‑au dat un fals sentiment de siguranță”, a declarat Schott, descriind ce a aflat din proces. „Echipa lor de relații publice părea că încearcă doar să ne convingă că lumea este plină de acadele și unicorni.”

În centrul cauzei se află două întrebări: dacă Kaley a dezvoltat o dependență de rețelele sociale și dacă platformele au fost concepute deliberat pentru a crea dependență. Dacă se dovedește că da, jurații vor trebui să decidă ce le datorează companiile unor tineri ca Kaley, care ar fi putut fi afectați tocmai din cauza acestor mecanisme de design.

Miza procesului este uriașă pentru Meta, Google și alte platforme de socializare.

Majoritatea problemelor juridice ridicate în dosar – în special ideea că platformele sunt adictive pentru utilizatorii tineri și că acest lucru a fost intenționat – sunt „complet fără precedent”, după cum a repetat de mai multe ori judecătoarea Carolyn Kuhl pe parcursul ședințelor.

Rezultatul este atât de sensibil încât Mark Zuckerberg, miliardarul cofondator și director executiv al Meta, compania care deține Instagram, Facebook și WhatsApp, a apărut personal pentru a‑și apăra platformele. A fost prima dată când a depus mărturie în fața unei instanțe, deși firma sa a fost dată în judecată de sute de ori în trecut.

Dacă juriul va decide în favoarea lui Kaley, ar fi zdruncinate decenii de precedent juridic și cultural, în care platformele au fost tratate drept simple oglinzi ale naturii umane, nu ca actori responsabili pentru conținut și efecte.

Totodată, s‑ar crea terenul pentru posibile înțelegeri istorice, cu despăgubiri foarte mari ce ar putea fi plătite de companii precum Meta.

Mii de alte cazuri similare cu al lui Kaley, care înaintează deja prin instanțele americane, vor fi inevitabil influențate de verdictul din acest prim proces.

Chiar dacă juriul din Los Angeles nu va considera Meta sau Google răspunzătoare în cazul de față, presiunea publică și politică asupra marilor companii tech a crescut constant în ultimii ani.

Aceste companii, în mare parte, nu au o responsabilitate legală clară față de utilizatori. Însă valul de tineri cu probleme serioase de sănătate mintală, alături de creșterea numărului de sinucideri în rândul copiilor, i‑a determinat pe mulți părinți și pe autorități să înceapă să interzică sau să limiteze sever accesul la rețelele sociale pentru copiii și adolescenții foarte tineri.

Criticii susțin că platformele expun copiii la totul, de la standarde imposibile de frumusețe, până la prădători sexuali.

Aaron Ping urmărește și el îndeaproape procesul. Fiul său Avery s‑a sinucis la 16 ani. Tatăl descrie un băiat care a trecut de la a fi „tovarășul meu de aventuri” la un adolescent cu care se certa des din cauza timpului petrecut pe YouTube.

„Am redactat un acord privind timpul de ecran împreună cu consilierii lui școlari, cu ce trebuia să îndeplinească pentru a primi un anumit număr de minute de ecran”, a spus Ping.

Meta și YouTube nu au răspuns solicitărilor de comentarii legate de experiențele lui Schott și Ping.

În fața instanței, Kaley a explicat că a început să folosească YouTube la vârsta de șase ani, iar Instagram la nouă ani.

Meta susține că interzice accesul pe platformele sale utilizatorilor sub 13 ani, în timp ce YouTube oferă versiuni diferite pentru copii, cum ar fi YouTube Kids.

La scurt timp, Kaley își făcuse deja zeci de conturi pe ambele platforme, în încercarea de a‑și crește numărul de aprecieri și interacțiuni la conținutul postat – selfie‑uri pe Instagram și videoclipuri cu ea cântând pe YouTube. Kaley își dorea să se simtă plăcută și validată.

Când nu posta propriul conținut, derula fără oprire pe Instagram și viziona ore întregi materiale pe YouTube. A început să iasă tot mai puțin afară și a constatat că îi este greu să relaționeze cu oamenii în viața reală, în afara ecranelor.

În jurul vârstei de 10 ani, Kaley își amintește că a avut primele stări de anxietate și depresie, tulburări care aveau să îi fie diagnosticate oficial ani mai târziu, de către un terapeut.

Tot atunci a început să devină obsedată de felul în care arată. De la începutul folosirii platformei, a recurs la filtrele Instagram care îi modificau chipul – nas mai mic, ochi mai mari, machiaj –, transformându‑și constant înfățișarea în mediul online.

Ulterior, Kaley a fost diagnosticată cu dismorfie corporală, o tulburare în care oamenii sunt preocupați excesiv de aspectul lor fizic și nu se percep așa cum îi văd ceilalți.

Întrebată de avocatul său, Mark Lanier, dacă a avut astfel de trăiri înainte de a intra pe rețelele sociale, Kaley a răspuns: „Nu, nu am avut.”

Din perspectiva Meta, dificultățile ei de sănătate mintală își au originea în viața personală și în modul în care a fost crescută, nu în utilizarea Instagram.

Adam Mosseri, conducătorul Instagram, a declarat în sala de judecată că nici măcar 16 ore de utilizare, într‑o singură zi, nu i se par dovada unei dependențe. El a numit un astfel de comportament „problematic”, dar nu neapărat adictiv.

Când a venit rândul lui Mark Zuckerberg să depună mărturie, acesta a intrat în tribunal înconjurat de patru agenți de securitate personali. A repetat de mai multe ori că firma pe care o conduce a avut mereu o politică ce interzice accesul utilizatorilor sub 13 ani.

Întrebat cum explică multiple documente interne, prezentate în cadrul procesului, în care directori ai Meta discutau despre milioanele de copii ce folosesc Instagram și Facebook și chiar lăudau și planificau creșterea acestui segment de utilizatori, Zuckerberg a părut iritat.

„Nu înțeleg de ce este atât de complicat”, a spus la un moment dat miliardarul. „Politica noastră a fost mereu aceeași: nu le este permis și încercăm să îi eliminăm. Nu suntem perfecți.”

Avocații lui Kaley l‑au presat pe Zuckerberg în legătură cu afirmația că singurul scop al Meta este să creeze platforme utile, ceea ce ar duce în mod natural la mai multă utilizare. Lanier a replicat că și dependența îi face pe oameni să folosească ceva din ce în ce mai mult, iar pentru o clipă Zuckerberg a părut fără răspuns.

„Nu știu ce să spun la asta”, a mărturisit el. „Cred că este posibil să fie adevărat, dar nu știu dacă se aplică aici. Eu încerc să construiesc un serviciu.”

Accentul pus de echipa lui Kaley pe ideea de dependență de rețele sociale ar putea fi greu de susținut, deoarece această afecțiune nu există oficial în clasificările medicale.

Când avocații Meta au audiat terapeuta care a tratat‑o pe Kaley, aceasta a recunoscut că nu își diagnosticase niciodată pacienta cu dependență de social media.

Apărarea Meta s‑a concentrat mai ales pe viața de acasă a lui Kaley, folosind uneori chiar propriile ei postări de pe Instagram, care arată o fată confruntată cu părinți instabili, critici la adresa aspectului ei și, uneori, abuzivi emoțional, verbal și fizic.

Întrebarea principală adresată juraților de către companie este dacă problemele de sănătate mintală ale lui Kaley pot fi puse, în mod clar, pe seama rețelelor sociale sau dacă numeroși alți factori nu sunt, de fapt, responsabili.

Aceasta este cunoscută în drept ca „testul but for”: dacă un prejudiciu s‑ar fi produs chiar și în absența acțiunii presupus vinovate a pârâtului, acesta nu poate fi considerat responsabil pentru acel prejudiciu.

În prezent, Kaley spune că are o relație plină de afecțiune cu mama ei și că lucrează în timp ce urmează cursurile școlare.

Continuă să folosească rețelele sociale – a recunoscut chiar în instanță că ar fi interesată de o carieră în administrarea de conturi pe social media.

Dar când a fost întrebată dacă viața ei ar fi fost mai bună dacă nu ar fi folosit niciodată platforme precum Instagram, răspunsul ei a fost scurt.

„Da.”