Revanșa anti-europeană a eșuat

Semne diacritice

„Dezamăgiți de falșii proeuropeni corupți, moldovenii întorc țara spre Rusia”, titra dramatic un coleg copleșit de emoții pesimiste în ajunul votului de duminică. Și trebuie să recunoaștem mulți dintre noi, cei care comentăm realitățile politice din R. Moldova, trăiam cu senzația aflării pe buza unui eșec, a unui dezastru economic și social care îi va împinge pe alegătorii moldoveni în brațele unor partide finanțate de Rusia.

De parcă ne speriase prea puțin până atunci, Banca Națională anunță cu două zile înainte de alegeri că a instituit supravegherea specială la trei dintre cele mai mari bănci locale. Neatentă la detalii, presa noastră a confundat supravegherea specială cu administrația specială și a dedus că băncile respective merg pe urmele BEM. Dl Drăguțanu nu s-a obosit să vină cu precizări care să calmeze panica provocată de o comunicare insuficient de riguroasă și bine gândită. Roasă de presimțiri rele, o deputată PLDM nu a avut puterea să urmărească până la căderea cortinei un foarte interesant spectacol de teatru la care a mers sâmbătă seara (ea și-a împărtășit neliniștea pe Facebook).

Însă, rezultatele preliminare ale alegerilor nu par atât de dramatice, precum ne-am așteptat, judecând după „performanțele” guvernării. Cu excepția Chișinăului, partidele puterii nu au suferit pierderi electorale serioase, obținând majoritatea voturilor în consiliile din 24 de raioane ale R. Moldova (13 – PLDM, 11 – PD), iar partidele proeuropene în general se pot considera câștigătoare ale scrutinului de duminică.

Diferența dintre alegătorul din Chișinău, unde partidele de guvernământ au fost pedepsite pentru jaful de la BEM, și alegătorul moldovean în general, care nu pare să acorde prea mare importanță corupției, este ilustrată de alegătorii orheieni, alegându-l primar, cu o majoritate covârșitoare de voturi, pe principalul bănuit în cazul BEM, bancherul Ilan Shor. Se pare că alegătorii din Orhei speră să le revină măcar o parte din miliardul dispărut din băncile R. Moldova. Nu e numai mult relativism moral la mijloc, ci și confuzie, derută, naivitate, care ne va duce „faima” în lumea întreagă. E și o consecință a guvernării „proeuropene”, pe care trebuie să și-o asume liderii PLDM și PD.

Partidul Socialiștilor care poate fi considerat exponentul principal al orientării estice a câștigat majoritatea voturilor doar în 4 raioane și municipiul Chișinău, iar „Partidul Nostru” al lui Renato Usatîi – doar în două raioane și municipiul Bălți.

Marele perdant al acestor alegeri este PCRM, care a obținut cel mai multe mandate doar în Consiliul raional Dubăsari, în timp ce Consiliul municipal Chișinău a adunat doar 5 la sută din voturi, comparativ cu circa 39 la sută în alegerile din 2011. Cea mai mare înfrângere, comuniștii au suferit-o la Bălți, cedând majoritatea în Consiliul municipal „Partidului Nostru”.

Deși mai puțin spectaculos decât formațiunea lui Usatîi, pe scena politică și-a făcut loc și o nouă formațiune proeuropeană – Blocul Electoral „Platforma Populară Europeană – Iurie Leancă”, „adjudecându-și” Consiliul raional din Cimișlia (26%), rezultate bune în alte consilii raionale, dar mai cu seamă în municipiul Chișinău (aproape 12%).

Partidul Liberal și-a consolidat poziția în Chișinău, nedepășind însă succesul său electoral din 2011.

Lupta electorală nu s-a încheiat în capitală, Chirtoacă și Greceanîi se vor confrunta în turul doi, însă majoritatea mandatelor în Consiliul municipal le vor deține partidele proeuropene. Ceea ce înseamnă că numărul alegătorilor proeuropeni nu a scăzut și șansele lui Chirtoacă sunt mai mari decât ale Zinaidei Greceanîi.

Rezumând, se poate spune că revanșa forțelor proruse a eșuat în R. Moldova, cetățenii dezamăgiți de actuala guvernare au preferat să nu participe la alegeri, decât să voteze cu partidele anti-europene. Cetățenii R. Moldova nu se grăbesc să renunțe la visul european, ei pur și simplu sunt în așteptarea unor lideri adecvați. De aceea, discuțiile despre alegeri anticipate își pierd sensul.