Republica-teatru: „Teleradio Moldova”, scrisoarea lui Gaburici și mitingurile de duminică

Semne diacritice

Sfârșitul de săptămână ne-a oferit mai multe motive să credem că furtul miliardului de la BEM nu epuizează nici pe departe capacitatea moldovenilor de dincoace de Prut de a uimi lumea, de a atrage atenția presei internaționale, că din punctul de vedere al imprevizibilității, al spontaneității și teatralității vieții publice suntem de neîntrecut.

Dacă nu vor interveni schimbări, avem toate șansele ca R. Moldova să fie declarată republică-teatru, adică un spațiu în care diferența dintre politică, viața publică și teatru e minimă sau chiar nu există, unde lumea poate urmări „pe viu” cum funcționează un Guvern, un Parlament, partide și alte instituții importante conduse după regulile spectacolului artistic, ale artei teatrale, nu după cele prescrise de Constituție, legi, regulamente, rațiune sau cutume.

Avantajele dezavantajelor

În ordine cronologică, e vorba, în primul rând, despre modul cum a fost ales președintele Companiei publice „Teleradio Moldova”, persoana de care depinde în mare măsură modul cum este informat cetățeanul R. Moldova, cum funcționează principiile diversității, ale pluralismului pe scena politică, cât loc i se face culturii, artei în spațiul public, cum este contracarată propaganda rusă, la urma urmei.

Dacă prin alte părți s-ar fi mers pe identificarea unei persoane care să reprezinte aspirațiile și interesele publicului, cu reputație în domeniu, cu experiență, care s-a afirmat prin profesionism, dar și atitudine, poziție civică, vederi democratice, europenism în sensul cel mai autentic al cuvântului, la noi s-a procedat în mod demonstrativ invers.

Deși printre concurenți figura cel puțin o persoană care corespundea, într-o măsură mai mare sau mai mică, criteriilor menționate mai sus, a fost preferată o persoană anonimă, cu potențial discutabil, care a prezentat un proiect de intenții foarte generale, copiate dintr-un manual sau chiar plagiate, după cum afirmă un blogger.

Pe lângă faptul că se exprimă aproximativ și chiar „foarte enorm” în limba română, candidatul câștigător și-a „înfrumusețat” CV-ul în mod premeditat, pentru a induce în eroare juriul, atribuindu-și studii la școli pe care nu le-a frecventat (de exemplu, un „training” de treisprezece zile, la Moscova, a fost notat în așa fel, încât să se creadă că a absolvit New-York Film Academy).

O fi trecut membrii Consiliului de Observatori printr-un moment de întunecare, de sincopă mentală?

Unul dintre ei a considerat drept avantaj și faptul că, spre deosebire de ceilalți concurenți, persoana aleasă a lucrat la un post de televiziune rusesc, căci „televiziunile ruseşti sunt laboratoare bune pentru lumea care face inclusiv jurnalism”.

O fi fiind televiziunile rusești laboratoare bune pentru jurnalism (lumea spune că sunt bune și pentru propagandă, pentru manipulare), dar nu pentru postul de reporter (sau propagandist) se făcea selecția în concursul anunțat de Consiliul de Observatori al Companiei.

Acum, dilema e să fie anulat rezultatul concursului și să fie dizolvat Consiliul de Observatori, care a compromis „exercițiul democratic”, după cum cer organizațiile neguvernamentale din domeniul mass-media, sau, pur și simplu, să fie organizat un nou concurs, de aceiași membri ai CO, care, luați fiecare în parte, par oameni normali.

A știut sau nu a știut?

Chiar dacă pare teatral, gestul de sâmbătă al premierului Chiril Gaburici poate fi trecut la categoria celor pozitive. Acesta demonstrează că, în sfârșit, pe scena noastră politică a apărut un personaj cu caracter. După o ședință a Comitetului Național pentru Stabilitate Financiară, premierul a declarat că demisionează, dacă, timp de o lună, nu sunt demiși cei care conduc Procuratura Generală, Banca Națională și Comisia Națională a Pieței Financiare, învinuindu-i că nu își fac datoria să protejeze sistemul financiar aflat „sub asediu” și în pericol de prăbușire.

Știrea că, potrivit rezultatelor investigației efectuate de Ministerul de Interne, sunt false și diploma de studii medii, și cea de studii superioare ale lui Gaburici a complicat și mai mult intriga. A știut sau nu a știut premierul despre intențiile ministrului de Interne de a face publică această informație? Dacă a fost prevenit despre faptul că dosarul său este trimis la procuratură, putem considera că a găsit o cale onorabilă de ieșire din joc.

Dar dacă nu a știut nimic Gaburici, dacă informația despre falsificarea diplomelor a fost „scursă” ca pedeapsă pentru gestul său insolent, principial, pentru ultimatumul pe care l-a înaintat liderilor PLDM și PD? În republica-teatru nu este exclusă nici prima, nici a doua variantă. Vom afla curând care e cea corectă, după comportamentul celor care l-au votat. Dacă vor cere demisia premierului, legată de calitatea diplomelor sale, va însemna că Gaburici și-a luat rolul în serios și nu a dorit să fie o marionetă. Oricum, deși nu are experiență politică, el demonstrează un instinct politic sănătos.

Fiindcă e greu de crezut că PD va accepta demisia guvernatorului BNM și a procurorului general, cariera de premier a lui Gaburici e ca și pecetluită.

Dreptatea și adevărul împărțite

Preferința noastră pentru spectacol, pentru primatul emoțiilor în fața calcului rațional, logic, a fost manifestată și în evenimentul de duminică, din centrul Chișinăului, unde s-au confruntat liberalii și simpatizanții Plartormei civice „Demnitate și Adevăr”.

Cu toate că și unii, și alții au fost motivați de același scop, întoarcerea miliardului, cele două tabere s-au „bruiat” reciproc. „Dadaiștii” i-au numit trădători și i-au huiduit pe liberali pentru că nu au cedat Piața Marii Adunări Naționale și nu li s-au alăturat, iar liberalii au răspuns de la tribună cu săgeți verbale, în care erau menționați Țopii, Dodon și Putin. Argumentul „dadaiștilor” se baza pe numărul lor, iar al liberalilor – pe faptul că PL se află în campania electorală, că trebuie să apere capitala de „invazia roșie-rusească”.

Formal, dreptatea părea să fie de partea liberalilor, care au depus primii cererea pentru organizarea mitingului, adevărul însă pare să fie de partea „dadaiștilor”, căci ei au anunțat primii în public despre acesta.