Republica Neutria și finanțatorii ei

Semne diacritice

Premierul Pavel Filip s-a supărat pe cei care nu manifestă entuziasm în legătură cu semnarea recentului „acord protocolar” dintre Chișinău și Tiraspol privitor la plăcuțele de înmatriculare „neutre” pentru mașinile transnistrene și posibilitatea ca aceste mașini să poată circula în afara Republicii Moldova.

El ar fi trebuit să se supere în primul rând pe sine însuși. Căci prima cauză a scepticismului și a notelor critice în legătură cu evenimentul dat este lipsa de informație, modul defectuos, limitat de prezentare a acordului respectiv în fața cetățenilor. Comunicatul de presă al Guvernului conținea prea puține detalii pentru ca cetățeanul să poată înțelelege de ce renunță Chișinăul de bunăvoie la unul dintre atuurile sale în negocierile cu separatiștii? De ce se pune căruța reglementării transnistrene înainta cailor care o vor trage?

Detalii foarte importante ale acestui acord aflate ulterior au temperat întrucâtva tonalitatea critică: deși se va efectua la Tiraspol și Râbnița, înregistrarea se va face în cadrul Centrului Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, cu participarea funcționarilor acestei instituții, care vor fi delegați în birourile respective, constituite cu sprijinul OSCE; certificatul de înmatriculare va conține, după cum stipulează Convenția de la Viena privind traficul rutier, numele statului Republica Moldova; autovehiculele din stânga Nistrului participante la traficul internațional vor avea imprimat, în spate, un semn distinctiv – MD, al Republicii Moldova.

E adevărat, în comunicatul de presă menționat mai sus s-a făcut referire la normele Convenției de la Viena privind traficul rutier, dar cu același succes se putea face trimitere la suveranitatea și integritatea teritorială stipulată de Constituția Republicii Moldova. Guvernul era obligat să facă un efort explicativ, mai ales dacă aștepta aplauzele cetățenilor. De ce nu a făcut?

Dacă citim textul Convenției realizăm că, de fapt, „neutru” e un fel de a spune, o stratagemă menită să protejeze orgoliul separatist, căci autovehiculele cu plăcuțe „neutre” nu sunt admise în traficul internațional. Atâta timp cât nu există o republică „Neutria”, nu pot să existe nici „plăcuțe neutre”. În mod obligatoriu o mașină care circulă pe drumurile europene trebuie să aibă însemnele țării în care este înmatriculată. Numele statului trebuie să figureze și în pașaportul mașinii, și pe plăcuța de înmatriculare sau în afara acesteia, pe partea din spate a vehicolului.

Convenția de la Viena stipulează și un alt detaliu, trecut cu vederea și în comunicatul Guvernului, și în explicațiile ulterioare ale lui Pavel Filip și ale vicepremierei Cristina Lesnic, care a negociat și a semnat acordul cu Tiraspolul: conținutul permiselor de conducere, cine le va elibera și însemnele cărui stat le vor purta? Să fie o omisiune întâmplătoare sau deliberată? Vom legitima permisele „statului transnistrean” în schimbul acceptării unui certificat de înmatriculare a vehiculelor cu însemnul „MD”?

Nu e clar nici unde vor merge banii obținuți de la înregistrarea vehiculelor și a plăcuțelor „neutre”. În buzunarul separatist? Din păcate, majoritatea parlamenară nu a fost curioasă să afle răspunsul la această și alte întrebări formulate pentru vicepremierul Cristina Lesnic de către liderului fracțiunii PLDM, dl Tudor Deliu. Dar merita să știm ca să putem evalua toate consecințele acestui acord. Până atunci, pot aplauda doar aplaudatorii de serviciu.

Faptul că agricultorii din raionul Dubăsari vor avea acces timp de 20 de ani la propriile terenuri confiscate de separatiști este, firește, îmbucurător. Îmbucurător și rușinos, în același timp.