Reintegrare sau federalizare tiptilă?

Semne diacritice

În timp ce premierul Pavel Filip se întorcea de la Bruxelles, unde a încercat, nu fără un oarecare succes, să spargă gheața decepției, a suspiciunii și neîncrederii față de guvernarea de la Chișinău, vicepremierul George Balan semna, la Tighina, cu reprezentantul separatiștilor transnistreni, niște înțelegeri care să asigure buna funcționare a școlilor românești cu predare în grafie latină, hărțuite și obstrucționate până acum de autoritățile separatiste, accesul fermierilor la terenurile lor agricole ocupate de separatiști, angajându-se în schimb, din partea Chișinăului, să legalizeze („apostileze”) diplomele emise de instituțiile de învățământ superior din regiunea transnistreană (pentru a permite absolvenților acestor instituţii să-și continue studiile peste hotare) și să restabilească conexiunile de telefonie fixă și mobilă, a infrastructurii din domeniul comunicațiilor electronice dintre cele două maluri ale Nistrului.

Dacă mai punem aici și redeschiderea recentă a podului de peste Nistru de la Gura Bâcului, a punctului vamal comun moldo-ucrainean de la Cuciurgani-Pervomaiskoe, dacă luăm în considerare și faptul că toate întreprinderile exportatoare transnistrene sunt înregistrate la Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, exportând în UE ca întreprinderi moldovenești, ajungem la concluzia că zidul separatismului transnistrean se erodează încet, foarte încet, dar tot mai vizibil, așa încât se poate constata un început de reintegrare a teritoriului separatist cu teritoriul de dincoace de Nistru.

Fosta „ministră de externe”, soția fostului lider separatist Evgheni Șevciuk, Nina Ștanski, a reacționat la evenimentul de vineri, acuzându-i pe actualii lideri de la Tiraspol de „trădare de patrie”. Dar am fi naivi dacă am crede că aceste schimbări, exceptând punctul vamal comun moldo-ucrainean, se produc fără știrea Moscovei, din capul liderilor separatiști. De altfel, semnarea ultimilor înțelegeri сu Chișinăul a fost precedată de vizita principalului separatist Vadim Krasnoselski la Moscova, unde a cerut ajutor financiar.

Pe lângă faptul că își dorește să recâștige influența asupra Chișinăului, care începe să-i scape din mâini, Kremlinul are trei motive în plus să împingă raioanele transnistrene cu „statut special” în barațele Republicii Moldova federalizate în prealabil. Primul este legat de soarta Crimeei, a cărei ocupație i-a adus sancțiuni grele și izolare din partea SUA și UE. „Cedarea” Transnistriei în schimbul recunoașterii, fie și tacite pentru început, prin ridicarea sancțiunilor, a acestei anexări ar prezenta o „afacere” bună pentru Rusia.

Al doilea motiv care determină Kremlinul să se grăbească în găsirea unei soluții pe Nistru este consolidarea curentului unionist în spațiul pruto-nistrean; în situația actuală, Transnistria nu îi mai este Moscovei de mare folos, ci, dimpotrivă, îi poate cauza o pierdere irecuperabilă: plecarea definitivă a Republicii Moldova din sfera ei de influență. Și al treilea motiv, dar nu ultimul ca importanță, este Ucraina, care a oprit tranzitul rus spre Transnistria și a cărei influență la Tiraspol ar putea crește exponențial în viitorul apropiat. Decât să încapă în mâna Kievului, fără niciun avantaj pentru Moscova, ea preferă să o „vândă” Chișinăului, ca, cel puțin, să „dilueze” elementul proeuropean și unionist, dând jos de pe umeri și povara financiară, deloc ușoară în ultima vreme, pentru întreținerea regimului separatist.

Să o împingă nu oricum, ci în condiții „onorabile”, firește, federalizând Republica Moldova, într-o formă sau alta, fără să se numească neapărat federație, ca politicienii și cetățenii moldoveni, ca România, Washingtonul și Bruxelles-ul să poată înghiți acest „dar” otrăvit. De aceea, acordurile de vineri semnate la Tighina pot fi privite din două unghiuri: ca o „reintegrare pe furiș” și ca o pregătire către acceptarea și recunoașterea de facto a „statutului special” federativ pentru raioanele separatiste.

Chișinăul vorbește cu plăcere despre ce a obținut de la Tiraspol, fiind însă monosilabic în privința compromisurilor. În ce constă „apostilarea” documentelor de studii? Vor figura pe ele denumirea „Republica Moldovenească Nistreană”, stema și drapelul separatiștilor sau nu? Include restabilirea conexiunii telefonice cu malul stâng și un prefix aparte pentru legăturile internaționale cu Transnistria? Dacă da, atunci sprijinul politic pe care l-a anunțat liderul PD, Vald Plahotniuc, acestui proces poate să fie aplaudat de Dodon și dodoniști, dar fluierat de ceilalți cetățeni, care nu doresc ca Rusia să manipuleze Republica Moldova trăgând de „coada” transnistreană.