Nicolae Negru // Putin în persoană și Putin colectiv

Semne diacritice

Putin nu a fost interesat ca Alexei Navalnîi, cel mai aprig critic și opozant al său, autor al unor investigații și dezvăluiri răsunătoare despre corupția din vârful puterii ruse, vizându-l direct și pe președintele rus, să moară în închisoare. În plin război cu Ucraina, în plină campanie electorală pentru al cincilea mandat, el nu a fi avut nevoie să-i provoace nici pe liderii occidentali – Biden îl avertizase că îl așteaptă consecințe „catastrofale”, dacă îl ucide pe Navalnîi, - nici pe cetățenii ruși nemulțumiți de regimul său, simpatizanți ai deținutului politic din colonia penală arctică, spun susținătorii și admiratorii lui Putin.

În acest fel încearcă putiniștii din interiorul și din afara Rusiei să-l absolve pe idolul lor de implicarea în moartea lui Navalnîi. Lipsa de interes o invocau ei și acum câțiva ani, în 2020, când Navalnîi era cât pe ce să moară intoxicat cu o substanță neuroparalizantă Noviciok, la care nu au acces decât un număr limitat de persoane aflate în serviciul statului rus. Până la Navalnîi, Putin i-a ucis pe Nemțov, pe Politkovskaia și iarăși ni se spunea că el nu ar fi fost interesat de moartea lor.

Avocații benevoli ai lui Putin presupun că el ar acționa logic, ca un om normal. Dacă ar fi fost așa, invadarea Ucrainei nu ar fi avut loc (genocidul cecenilor a fost pur și simplu uitat) și folosirea neurotoxinelor pentru „pedepsirea” lui Navalnâi și a altor cetățeni ruși considerați „trădători” - cazurile lui Aleksandr Litvinenko, Serghei Skripal și al fiicei sale sunt de notorietate în acest sens – nu ar fi fost posibilă. Sunt crime ce nu pot fi atribuite decât unui monstru din punct de vedere moral și psihic.

Că lui Putin nu-i pasă de reacția liderilor occidentali, el a demonstrat-o foarte convingător punând ultimatum țărilor NATO și atacând Ucraina. Singura persoană care l-ar fi putut influența este Xi, pentru care însă Ucraina nu este suficient de suverană, iar omorârea opozanților sunt afaceri interne ce nu merită atenție. Știind că oricum nu îl vor vota, Putin îi ignoră și pe simpatizanții lui Navalnîi, și opoziția în general, răfuindu-se cu oricine încearcă să se manifeste împotriva războiului.

Preocupându-l menținerea puterii, pentru el este importantă doar starea de spirit a majorității cetățenilor ruși care l-au susținut până acum. Iar pentru majoritatea cetățenilor ruși uciderea lui Navalnîi se aseamănă cu invadarea și bombardarea irațională și sfidătoare a Ucrainei, pe care ei au salutat-o și o susțin în continuare. Nota bene: până și mamele și soțiile care cer ca fii și soții lor mobilizați pe front să fie întorși acasă nu protestează împotriva războiului, ci ca la război să fie trimiși alții, nu apropiații lor. Un video circulând pe Internet, cu o sală plină de tineri ruși urlând triumfător, entuziasmați „otorvalsea tromb” (s-a mișcat un tromb) sugerează că reacția multor ruși la moartea lui Navalnîi e cu încărcătură politică și geopolitică.

Pentru cei care simt nevoia de un nou tătuc, de o „mână forte” ca o condiție obligatorie a restabilirii imperiului, nimicirea „trădătorului” Navalnîi, care a avut tupeul să se întoarcă din Germania, sfidându-l demonstrativ pe Putin, e un semn de consolidare a autorității președintelui rus și, prin urmare, o mișcare în direcția corectă. E ca un nou semn de „suveranitate”, ca o nouă porție de balsam pe rana sufletului tânjind după măreția imperială de cândva.

Uciderea lui Navalnîi este în interesul personal și în interesul lui Putin colectiv, adică al celor care beneficiază de puterea sa și ar avea mult de pierdut, dacă el ar fi îndepărtat de la cârma Rusiei. Între persoana lui Putin și Putin colectiv există o diferență neesențială. Ultimul e mai atent, mai sensibil la orice schimbare de atitudine în societatea rusă și nu a putut să-i scape cozile imense de cetățeni dispuși să semneze pentru candidatura lui Boris Nadejdin, care a promis să-i elibereze pe toți deținuții politici, inclusiv pe Navalnîi, dacă va deveni președinte al Federației Ruse. De aceea s-a decis scoaterea imediată, fără menajamente, a lui Nadejdin din campania electorală. Iar sacrificarea lui Navalnîi confirmă mesajul că jocul de-a „disidența” nu va mai fi tolerat, că oricine îl va sfida și va atenta la puterea personală a lui Putin va plăti fie cu libertatea, fie cu viața, că nu există crimă pe care el nu o va comite de dragul puterii.