Nicolae Negru // Provocatorii

Semne diacritice

În iunie 2019, Dodon îi dicta lui Serghei Iaralov, în prezența lui Plahotnic, lider al Partidului Democrat și „coordonator executiv”, formula federalizării Republicii Moldova, fără folosirea cuvântului „federalizare” – să i se acorde regiunii transnistrene un „statut special”, care prevede „împuterniciri largi legislative și executiv-distributive în sferele politică, economică și socio-culturală”.

Lui Dodon, după cum a afirmat cu aplomb el însuși, pentru a sublinia importanța spuselor sale, textul i l-a dictat Dmitri Kozak, care a fost atât de flexibil și mărinimos, încât a ținut cont de sensibilitatea moldovenilor față de cuvântul respectiv.

Nu era pentru prima dată când Moscova ne ducea de nas în felul acesta, când încerca să ne vândă o marfă veche împachetată altfel. Exemplul cel mai elocvent, care merită a fi inclus într-o eventuală antologie a înșelăciunilor de ordin politic este Legea funcționării limbilor vorbite pe teritoriul RSSM, adoptată la 31 august 1989, sub presiunea zecilor de mii de cetățeni, care au ieșit în stradă să-și revendice dreptul la „limbă și alfabet”.

Speriați de uriașul val de emoție și năzuință populară, ștabii comuniști locali, ghidați de superiorii lor de la Moscova, au încercat tot felul de tertipuri pentru a devia Mișcarea de Renaștere Națională pe o albie convenabilă lor. S-a dorit, de exemplu, legiferarea unui alfabet care să se deosebească de cel românesc, dar au suferit eșec. În schimb, au reușit, conferindu-i limbii române statutul de limbă oficială („limbă de stat”), să-l și submineze, declarând limba rusă „limbă de comunicare interetnică”. De facto, se stipula existena a două limbi oficiale. „Limba de stat” era utilizabilă doar în raport cu vorbitorii de română, iar în relațiile statului cu minoritățile etnice se folosea limba rusă.

Cu dispariția Uniunii Sovietice, raporturile lingvistice nu s-au schimbat. La adoptarea Constituției, în 1994, limba rusă și-a pierdut privilegiul de a fi limbă de comunicare interetnică. „(2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării” se spune în Constituție, însă legea din 1989 nu a fost anulată sau ajustată în conformitate cu norma constituțională și, din inerție, limbii ruse i se atribuia vechiul calificativ și statut.

Abia în iunie 2018, Curtea Constituțională a declarat legea în cauză învechită (desuetă), argumentând că URSS nu mai există și că „numeroase legi ulterioare… au preluat prevederi din aceasta” („Legea cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale și la statutul juridic al organizațiilor lor, Legea privind statutul juridic special al Autonomiei Găgăuzie, Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului, Legea cu privire la publicitate, Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, Legea privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător și Legea privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie, care „dezvoltă sau chiar modifică radical prevederi conținute de Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești”), iar „legislația procesuală civilă și penală schimbă optica prevederilor Legii cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești cu referire la limba în care se formulează cererile și în care se desfășoară procedurile judiciare în Republica Moldova”.

Minoritățile, inclusiv cea rusă, nu au avut de suferit în urma actului de constatare a „decesului” legii lingvistice din 1989, drepturile lor sunt protejate de Constituție și alte legi. A avut de suferit ogroliul Moscovei, căci dispărea o prevedere care plasa limba rusă deasupra, o făcea „mai egală” decât celelalte limbi din Republica Moldova. În condițiile în care în Rusia funcționează la nivel federal programul cincinal (2016-2020) de „avansare, sprijin și consolidare a poziției limbii ruse în statele membre ale CSI”, nu este greu de ghicit de unde a aprut în capul lui Dodon ideea reeditării desuetei legi.

Limbii ruse i se acordă „un statut similar cu cel al limbii de stat” se menționează în decizia de ieri a Curții Constituționale. În articolul 2 alineatul (2) al legii contestate de deputații Octavian Țîcu, Dinu Plîngău și Maria Ciobanu, se menționează că „limba rusă este limbă de comunicare interetnică pe teritoriul Republicii Moldova, folosindu-se la același nivel cu limba de stat”. Astfel, constată pe bună dreptate Curtea Constituțională, limba rusă benefiiază, contrar art. 13 al Constituției, de un „tratament preferențial” față de limbile altor minorități.

Ca să facă pe placul Moscovei, Dodon și tovarășii săi ar fi trebuit să modifice Constituția Republicii Moldova, dar, nedispunând de 68 de voturi, au mers pe „scurtătură”, ca niște manipulatori „șmecheri”. Nici măcar nu au prevăzut resurse financiare pentru implementarea acestei legi, știind că e neconstituțională. Nu cei care au contestat-o, cei care au votat reeditarea legii din 1989 sunt niște provocatori ordinari, domnule ministru în exercițiu Nagacevschi!

Înțelegem că, astfel, Dodon și deputații săi îi duc foarte ieftin de nas pe alegătorii ruși, înainte de alegerile parlamentare anticipate, putem presupune de ce li s-au aliat deputații cleptomanului Șor, dar de ce au votat legea respectivă foștii deputați PD Ruxanda Glavan, Sergiu Sârbu ș.a. rămâne o enigmă. Să sperăm că nu pentru bani…

Urmează reacția MID, a deputaților Dumei de Stat, a PSRM, a Partidului Șor, blamarea și demonizarea magistraților CC, a deputaților PUN și PPDA, incitarea rușilor, găgăuzilor, bulgarilor și alte procedee de natură subversivă, destabilizatoare, politicianistă… Câinii latră, caravana trece.