PPEM, șansele de afirmare

Semne diacritice

Procesul de constituire a Partidului Popular European din Republica Moldova în frunte cu ex-premierul Iurie Leancă a coincis întâmplător cu alegerile locale, cu formarea AIE-3 și a noului guvern, de aceea probabil nu s-a bucurat de atenția cuvenită din partea comentatorilor politici. Dar există și un alt motiv care determină atitudinea circumspectă față de PPEM – profilul său abia conturat, mesajul energic, emotiv, dar încă confuz (detaliu remarcat de Maia Sandu), faptul că ar putea prezenta un pericol electoral atât pentru partidele de dreapta, cât și de stânga proeuropene. Iar platforma civică DA vede în persoana lui Leancă un lider făcând parte din „sistem”.

Am considerat la vremea respectivă că decizia lui Iurie Leancă de a forma un alt partid este corectă, în măsura în care acesta va prezenta o alternativă pentru electoratul proeuropean. Dezvăluirile ulterioare privind devalizarea „în proporții gigantice” a Băncii de Economii, rolul de „simplu premier” jucat de Leancă în această istorie, s-au reflectat inevitabil și asupra imaginii ex-premierului, și asupra perspectivei formațiunii sale.

Totuși, rezultatele alegerilor locale pot fi considerate satisfăcătoare pentru blocul electoral cu efigia „Iurie Leancă”, 7,61% din voturi în consiliile raionale și municipale plasează PPEM printre câștigători, deasupra pragului de acces în legislativ. E un câștig, însă unul modest, la limita de jos (ținând cont și de contribuția PLR), care nu asigură o schimbare radicală a raportului de forțe pe scena politică și nu garantează repetarea acestui succes în alegerile viitoare.

Va fi nevoie de efort suplimentar care să demonstreze că PPEM este un partid diferit de PLDM, nu o clonă condusă de un lider resentimentar, care nu poate depăși etapa supărării personale.

În alegeri, s-a observat o diferență de mesaj dintre Iurie Leancă și între Oazu Nantoi, care a candidat la funcția de primar al Chișinăului. Primul a vorbit mai mult despre „trădarea electoratului proeuropean” prin cooptarea comuniștilor la guvernare, iar cel de-al doilea, recurgând la plusul de experiență politică, s-a concentrat pe caracterul oligarhic, pe cleptomania guvernanților.

E de lucru și la mesaj, și la componența echipei PPEM, care, cu tot avantajul tinereții, nu pare încă suficient de puternică. Nu e suficient de clară nici strategia PPEM, intențiile de participare la negocierile de constituire a AIE-3 și, în consecință, la guvernare ni se par greșite. Ca să supraviețuiască, să-și consolideze propria identitate și să-și găsească propria nișă electorală, aflarea în opoziție ar fi mai avantajoasă. Participând la guvernare, și-ar tăia creanga de sub picioare.

Vrând-nevrând, Filat și Ghimpu, care au refuzat să-l accepte la masa negocierilor din motive personale, i-au făcut lui Leancă un serviciu, iar invitația lui Lupu pare o îmbrățișare primejdioasă.

Refuzul liderului PPEM de a vota Guvernul Streleț este corect, chiar dacă are o altă motivație. Nu la fel însă va fi interpretat refuzul de a vota împreună cu deputații AIE-3 proiectele de legi cerute de Acordul de Asociere cu UE, de aprofundarea integrării europene a Republicii Moldova.

Pe de altă parte, surplusul de doar un singur vot al celui de-al treilea avatar proeuropean - AIE-3 - determină o relație sensibilă a partidelor de guvernământ față de grupul celor trei deputați desprinși din fracțiunea PLDM împreună cu Iurie Leancă. Supărările personale trebuie date la o parte și de cei care s-au simțit înșelați, și de cei care s-au simțit trădați.