Plahotniuc strâns cu ușa, Dodon ascuns

Semne diacritice

Relațiile dintre Chișinău și Bruxelles intră într-o fază critică, după ce Parlamentul European a cerut, joi, închiderea robinetului financiar pentru Republica Moldova, iar Comisia Europeană a și anunțat o nouă amânare a ajutorului macrofinanciar. UE nu crede în independența justiției moldovenești și cere ca guvernarea să ia măsuri pentru a-l instala pe Andrei Năstase în funcția de primar al capitalei, iar PD, recalcitrant, se apără cu înverșunare, cu un fel de ingeniozitate obraznică, perversă, spunând că nu poartă nicio vină, că nu își poate permite să încalce principiul separării puterilor, influențându-i pe magistrați, și acuză UE că ar face jocul opoziției, tăind asistența care trebuia să meargă pentru alimentarea copiilor.

Ideea cu alimentația copiilor e de un tupeu extraordinar și aparține premierului Pavel Filip, care a mers și mai departe, afirmând că justiția a fost reformată după indicațiile Bruxellesului, cu participarea „societății civile” și, prin urmare, UE este nu mai puțin responsabilă de comportamentul judecătorilor. El l-a admonestat pe Ambasadorul UE, Peter Michalko, pentru că acesta ar fi ignorat, în comunicatul privind întâlnirea diplomaților UE cu premierul, explicațiile pe care le-a dat Filip.

Cine se scuză se acuză, spune un proverb. Acesta pare să fie principiul lui Plahotniuc. Strâns cu ușa, el nu are de gând să cedeze, jucând riscant, căci UE nu dispune de alte arme, decât cele financiare. Pe ce se bazează liderul PD, în afară de factorul geopolitic? Până unde va împinge el relațiile Republicii Moldova cu UE? Până la stoparea definitvă a finanțării, până la reintroducerea vizelor pentru cetățenii noștri? Moscova își freacă mâinele de bucurie, iar Bruxelles-ul are destulă bătaie de cap cu unele state-memebre, ca să-și mai asume problemele Republicii Moldova. În aceste condiții, miza alegerilor parlamentare crește înzecit pentru toate părțile. Va fi o bătălie pe viață și pe moarte. Criza de azi e abia începutul.

xxxx

Vorbărețul și omniprezentul Dodon s-a ascuns și a tăcut pe 6 iulie, de ziua comemorării victimelor celui de-al doilea val de deportări din RSSM. A fost o tăcere răsunătoare, rușinoasă, lașă, trădătoare, care demonstrează că „potențialul” său de ticăloșie nu este nici pe departe epuizat.

Pe de altă parte, Dodon nu se poate liniști, rupe cămașa de pe el și țipă în gura mare că rezoluția Adunării Generale a ONU, care cere Rusiei să-și retragă „complet și necondiționat” forțele militare de pe teritoriul Republicii Moldova, „doar va înrăutăţi situaţia Chişinăului, inclusiv din punctul de vedere al rezolvării politice cât mai rapide a conflictului transnistrean”. Într-un interviu acordat recent ziarului rusesc „Nezavisimaia Gazeta”, vorbind despre posibilele efecte ale rezoluției în cauză, el se declară „îngrijorat de posibilitatea reanimării conflictului transnistrean cu scopul de a atrage în el Rusia”.

Ați prins ideea? Cerând să fie retrase trupele și munițiile ruse, apelând la ajutorul ONU, guvernarea pune la cale o provocare pe Nistru, cu scopul de a atrage inocenta, pașnica Rusie, într-un război compromițător. E ca o rescriere a fabulei lui Esop „Lupul și mielul”: perfidul și zănaticul miel tulbură apa râului pentru a-l provoca și a-l înfuria pe nobilul și pașnicul lup, devenit între timp vegetarian, determinându-l să-l mănânce pe neputinciosul, dar obraznicul vecin și, astfel, să se discrediteze în lumea animalelor.

Aceasta o spune cel mai „patriot”, „statalist” și mai dornic de „neutralitate” președinte al Republicii Moldova!