Nicolae Negru // Plahotniuc și scenariul georgian

Semne diacritice

Maia Sandu a câștigat în mod evident dezbaterea electorală de duminică. Calificativul „incompetent” rostit de Alexandru Stoianoglo, de două ori, i s-ar potrivi lui - a văzut toată lumea! Să vorbești despre împrumuturi, făcând trimitere la niște politicieni frustrați, nu la Biroul Național de Statistică, ignorând proporția datoriei publice față de PIB (rămasă la același nivel, ca în 2020) sau să recomanzi ca Republica Moldova să urmeze exemplul Turciei în atitudinea față de sancțiunile aplicate Rusiei înseamnă să demonstrezi o înțelegere superficială a realității. Bădărănia, de altfel, nu l-a favorizat, decât în mediul celor care l-au votat deja.

Un pic de educație, de politețe nu strică niciodată. Și, da, a fost jenant să auzi de la un candidat la președinție confundând „compania” cu „campania” și alte poticneli lingvistice.

S-a observat încercarea lui Stoianoglo de a se da proeuropean (nu a mai pomenit, ca altă dată, despre condițiile pe care le-ar pune Uniunii Europene) și chiar adept al relațiilor mai strânse cu România, pe care a numit-o „cel mai important partener al Republicii Moldova”. „Vă garantez, - a spus candidatul socialist prorus, - că relațiile cu România nu numai se vor îmbunătăți, dar și se vor întări în toate domeniile de activitate. Într-adevăr, a realizat proiecte în diferite domenii. În același timp, practic, cu România nu am realizat niciun proiect investițional regional, care ar putea apropia Republica Moldova la Uniunea Europeană. Eu deja am adus așa un exemplu că 30 de ani sau mai mult decât 20 de ani vorbim despre relațiile bune cu România și până acum nu am construit un drum direct, un tren, de la Chișinău până la București”.

Trecând peste aspectul lingvistic precar, nici să bănuim că pe dl Stoianoglo îl preocupă construcția unei autostrăzi – l-am înțeles corect? – Chișinău-București! Dacă nu am ști că îl reprezintă pe Dodon, adică Kremlinul, am putea crede că pe firmamentul politic autohton a apărut o nouă stea unionistă. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. După eșecul Moscovei cu referendumul, înfrângerea Maiai Sandu în alegeri este o chestiune de prestigiu, vitală pentru FSB. Având garantate (prin rețeaua lui Șor, dar și prin apeluri directe) voturile alegătorilor rusofili, putiniști, Kremlinul îi rezervă lui Stoianoglo rolul de cal troian, țintește electoratul proeuropean și chiar unionist, mai cu seamă în segmental ei frustrat, supărat pe Maia Sandu.

Această „românizare” și „europenism” brusc dinspre Stoianoglo și socialiști dezvăluie intenția de a merge pe urmele lui Ion Ceban, de a repeta succesul electoral al primarului de Chișinău la nivel național. E de fapt punerea în aplicare pe sol moldovenesc a „scenariului georgian”, când forțe oligarhice folosesc retorica proeuropeană, dar procedează rusește. Strategia lui Stoianoglo confirmă că în spatele său și-au dat mâna pentru revanșă oligarhia și Rusia. În grupul oligarhic al susținătorilor săi, în afară de Șor și Platon, se face simțită și prezența lui Plahotniuc. E stilul său de a „coordona” fără să se afișeze. Dar nu se grozăvea el, cu ceva timp în urmă, că reintră în apa politicii de pe Bâc?

Se poate intui că, mâine-poimâine, Dodon și tovarășii săi vor renunța la retorica prorusească și se vor declara adepți înflăcărați ai integrării europene și ai apropierii de România, rămânând ca electoratul prorusesc să-l reprezinte și să-l ghideze Ilan Șor de la Moscova.

Stoianoglo convertit la europenism și românism e ca un Mesia pentru proeuropenii care o urăsc pe Maia Sandu. Există, trebuie să recunoaștem, o supărare justificată, din punctul nostru de vedere, a funcționarilor eliminați din structurile de stat doar în baza faptului că s-au nimerit să activeze în perioada lui Plahotniuc. Unii, nu puțini, s-au remarcat prin profesionism. A fost o eroare din partea guvernării PAS să-i dea afară, înlocuindu-i, uneori, cu persoane ale căror merite mai urmau să fie demonstrate sau confirmate. Și în diplomație nu s-au regăsit o serie de persoane a căror singură „vină” era că au fost apreciați de „coordonatorul executiv”. Cum s-a întâmplat că în Ministerul de Externe s-a găsit loc pentru un Dumitru Braghiș, din afara sistemului diplomatic, dar nu a fost solicitată experiența și profesionismul unor diplomați de carieră, cum ar fi Mihai Gribincea, Iurie Reniță, Victor Osipov sau același Tudor Ulianovschi ș.a.?

Există și jurnaliști, și sociologi care se consideră nedreptățiți. Punându-și masca „neutralității”, ei trag de zor apă la moara lui Șor, Platon sau a socialiștilor, a Rusiei în ultima instanță. Observăm cum unii supărați contribuie, împreună cu agenți plătiți, simulând și ei supărarea, la demonizarea Maiei Sandu și acceptarea lui Stoianoglo, prezentându-l ca pe un concurent valoros, care nu va pune în pericol integrarea europeană.

Oricât de justificate, supărarea, ura nu sunt sfetnici buni. Stoianoglo e cu adevărat un „cal troian”. Alegerea sa ar duce la destabilizare, la periclitarea cursului european, el ar putea iniția un referendum privind denumirea limbii române. Chiar dacă cineva se simte nedreptățit, chiar dacă o urăște pe Maia Sandu, trădarea e dincolo de răzbunare, ne va costa prea mult. L-am avut pe Dodon la Președinție, să nu o mai dăm încă o dată pe mâna Moscovei. Să nu pierdem această redută în preajma alegerilor parlamentare.

Cândva, Plahotniuc se credea mare strateg regional, s-a apucat să concureze cu Merkel și Putin. S-a dovedit că s-a înșelat și s-a văzut nevoit să fugă. Acum se vede că nu a învățat lecția.