Nicolae Negru // Pe cine amenință Putin, care sunt teritoriile „tradiționale, din punct de vedere istoric, rusești”

Semne diacritice

Iată fraza lui Putin, pe care a rostit-o la o televiziune rusă, pe 21 iunie, trimițind fiori de gheață vecinilor Rusiei și întregii Europe „de la Lisabona la Vladivostok”: „La crearea Uniunii Sovietice, în acord era prevăzut dreptul de ieșire, dar fiindcă nu era stabilită procedura, apare întrebarea: dacă o republică oarecare a intrat în componența Uniunii Sovietice, dar a primit în bagajul său enorm de multe pământuri rusești, teritorii rusești tradiționale din punct de vedere istoric, iar apoi a hotărât deodată să iasă din componența acestei Uniuni – în cazul acesta să fi ieșit cu ce a venit și să nu fi cărat cu sine „cadourile” de la poporul rus”.

Falsul, absurdul acestei declarații constă în faptul că nicio „republică” nu a intrat benevol în componența URSS, ci au fost „intrate”, aplicându-se forța militară a bolșevicilor, iar „cadouri” teritoriale s-au făcut în ambele sensuri, prin transferuri „reciproce”, dictate de Moscova, din rațiuni diferite. În cazul Ucrainei, Kazahstanului, Belarusului, Estoniei, Federația Rusă nu numai a „cedat”, ci și a primit teritorii. De aceea, probabil, la despărțire, Moscova nu a emis pretenții și a recunoscut hotarele dintre republici stabilite în perioada URSS. De ce și-a amintit acum, după treizeci de ani, Putin de ele? Regretele ar fi trebuit să i le adreseze lui Boris Elțin, când acesta l-a numit succesor. (După Țările Baltice, Federația Rusă și-a proclamat prima suveranitatea la 12 iunie 1990, iar Ucraina – la 16 iulie 1990, Belarusul – la 27 iulie 1990, iar Kazahstanul – abia la 25 octombrie 1990.)

Chiar a doua zi după interviul cu Putin, pe 22 iunie, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a încercat să asigure toată lumea că Rusia nu are pretenții teritoriale față de țările vecine, dar nu a convins pe nimeni, declarația președintelui rus, ca o bombă cu efect întârziat, tulbură și sperie spațiul post-sovietic în continuare (ucrainenii, kazahii, belarușii simțindu-se vizați în primul rând), îngrijorează nu numai Bruxellesul, ci și Washingtonul. Rusia a ocupat deja o parte a teritoriului ucrainean, războiul ruso-ucrainean e în stare latentă, armistițiul se încalcă și luptele pot escalada în orice clipă. În același interviu, Putin spune că „Crimeea a fost întotdeauna a noastră, chiar din punct de vedere juridic”.

„Time.com” publica, pe 23 iunie, un articol intitulat „De ce oficiali din SUA și UE sunt îngrijorați că Putin ar putea întreprinde o nouă agresiune în Ucraina”. Temerile lor sunt legate de faptul că popularitatea lui Putin e în scădere în urma pandemiei și a problemelor economice legate de prăbușirea prețurilor la petrol pe piața mondială. El ar putea încerca să distragă atenția rușilor de la eșecurile sale printr-o nouă operațiune militară în estul Ucrainei. Organizarea unei ample parade militare la Moscova, pe 24 iunie, în pofida faptului că Rusia e a treia țară în lume după numărul de infectări cu COVID-19, vorbește iarăși despre dispoziția agresivă a lui Putin, consideră sursele publicației.

Există însă și alte semnale că el pune ceva la cale, că e setat pe fapte „mărețe”. E vorba în primul rând de schimbarea Constituției și posibilitatea de a rămâne președinte până în 2036. Putin nu a exclus deja că va candida, pentru a nu-i sustrage pe ruși de la trebi și a evita dificila pentru ei sarcină de a-i găsi un succesor. În noua Constituție se stipulează supremația legilor naționale asupra celor internaționale, ca să fie clar de la bun început că Rusia va scuipa pe obligațiile sale internaționale de până acum, inclusiv recunoașterea hotarelor post-sovietice, neconvenabile ei.

Putin a publicat, pe 18 iunie, un articol în „The National Interest”, în care încearcă să pună pe seama Occidentului vina pentru faptul că Stalin a încheiat cu Hitler un pact secret de împărțire a Europei. El nu explică de ce, învingând Germania nazistă, Armata Roșie nu a plecat acasă, însă menționează că Țările Baltice, ocupate în urma tranzacției cu Hitler, au fost anexate de URSS în „conformitate cu dreptul internațional”, în urma „voinței liber exprimate” de popoarele respective. Cu alte cuvinte, și acestea sunt teritorii „tradiționale, istoricește, rusești”, sabia revanșei atârnă și asupra lor.

Să nu ne facem iluzii că Putin nu ar avea pretenții față de Republica Moldova, chiar dacă în cazul nostru s-a rupt din teritoriu mai mult decât s-a dat. Și Basarabia, ca fostă gubernie, și RASSM, din Novorossia, sunt teritorii „tradiționale” rusești, întrebați-l pe Patriarhul Kirill, el a binecuvântat războiul pentru reconstituirea Novorosssiei… Nimeni nu e în siguranță, Putin îi amenință pe toți. Important e să ne ținem de politica externă „echilibrată”, să nu ne ascundem sub umbrela NATO, să fim în permanență „neutri”, adică la îndemâna Rusiei revanșarde, setate pe „adunarea teritoriilor tradiționale rusești”. Aceasta, la rândul său, va deschide ușa Siberiei pentru China și Mongolia, când va veni timpul să adune și ele „teritoriile tradiționale, din punct de vedere istoric”, respectiv chinezești și mongole.