Paradoxuri electorale sau cu cine votăm

Semne diacritice

Deși niciun concurent electoral nu crede în sondaje, respingându-le ca instrumente de dezinformare a alegătorilor, toți le folosesc atunci când le convine. În ultima vreme, tabăra PDA-PAS face presiuni (eufemistic vorbind) asupra candidaților unioniști ca aceștia să se retragă din cursă, în folosul lui Andrei Năstase care ar avea șanse mai mari să treacă în turul doi. De unde știu ei că șansele liderului PDA sunt mai mari decât ale lui Condreanu și Munteanu, de exemplu? Din sondajele pe care le blamează că ar fi creații de-ale lui Plahotniuc.

Trecând peste faptul că până acum ambii au fost scuipați dinspre PDA, numiți „râsuri” și marionete oligarhice, (ceea ce mai demonstrează cât de bun „strateg” este Năstase și consilierii săi), nu vă pare bizară, chiar schizofrenică intenția de a-i învinge pe candidații lui Plahotniuc cerșind ajutorul altor „canidați ai lui Plahotniuc”, folosind „sondajele lui Plahotniuc”? Sau platformiștii nu cred ei înșiși ceea ce spun? Și dacă tot apelăm la sondaje, cel care ar trebui să se retragă e Năstase, nu Condreanu, căci, conform sondajelor, Codreanu are șanse să-l învingă în turul doi pe I.Ceban, iar liderul PDA ar pierde în fața reprezentantului PSRM.

Și dacă PDA ține atât de mult să nu lase Chișinăul în mâna lui Plahotniuc, nu e paradoxal că liderul PDA a fost împins să-și anunțe candidatura înaintea PAS-ului, al cărui eventual candidat, Maia Sandu, avea, după cum arată toate sondajele, mult mai mari șanse să fie ales primar, deși stă cu siguranță mai prost la capitolul loialitate și încredere din partea nașului lui Năstase?

Era logic ca PDA să fi încercat o coalizare a forțeleor „antioligarhice” înainte de a-l propulsa pe Năstase pe poziția de candidat la funcția de primar al Chișinăului, dar se vede că propulsarea lui Năstase era mai importantă decât identificarea unui canidat antioligarhic comun, care era puțin probabil să fie finul lui Victor Țopa, fostul partener de afaceri al lui Plahotniuc la Victoriabank. Barometrul Opiniei Publice relevă că Năstase este în top la capitotul lipsa de încredere din partea alegătorilor, dar sondajele nu contează, dacă cifrele nu ilustrează ideile noastre, nu-i așa?

Plahotniuc pare să fi procedat mai simplu, dar mai eficient (ne spun aceleași sondaje), pregătind discret un candidat care să poată câștiga simpatia majorității chișinăuenilor. Victor Țopa însă s-a condus de cunoscutul principiu autohton „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”, înaintând un candidat netestat, fără experiență managerială, dar care să-i fie fidel și să continue „lupta antioligarhică” până în pânzele albe.

Sondajele îi derutează și pe unii alegători care, iarăși paradoxal, le contestă. Un „mare” frontist și unionist, supărat că nu a fost acceptat în echipa PUN, anunța în ultima vreme, pe Facebook, că va vota cu Munteanu, dar, ca să nu irosească votul, a schimbat macazul spre Năstase, văzând rezultatele acelorași sondaje „trucate”. Nu e singurul pe care sondajele lui Plahotniuc l-au determinat să pună batista pe țambalul unionismului și să migreze spre cel care a aruncat batista pe țambalul integrării europene. Un alt unionist îi îndeamnă pe unioniști să apere „ultima redută” a democrației și să-l voteze pe Andrei Năstase, deoarece Unirea mai poate aștepta.

Dacă nu credem în sondaje, să nu credem până la sfârșit, nu selectiv, cum îi convine cuiva. Un candidat unionist ar putea fi și un bun apărător al democrației, mai bun decât un candidat împins de un grup de oameni de afaceri, animați de sentimentul răzbunării pe Plahotniuc. Cu tot regretul pentru soarta și problemele lor, Primăria Chișinăului are alte atribuții. Noi trebuie să votăm candidatul care credem că merită să fie votat, care considerăm că va fi un primar mai bun decât Chirtoacă, inclusiv Constantin Codreanu, dacă nu este eliminat din cursă, și Valeriu Munteanu, dacă nu ne sperie Ghimpu din spatele său. Nu sondajele, oricât de corecte ar fi ele, ci alegătorii determină rezultatele alegerilor.