Nicolae Negru // Pacea chineză în Ucraina

Semne diacritice

Unul din cele mai comentate evenimente în presa internațională de săptămâna trecută a fost discuția telefonică îndelungată dintre Xi Jinping și Volodimir Zelenski. Inițiativa președintelui chinez este văzută ca o încercare de a îndepărta efectele negative ale remarcii făcute de Ambasadorul Chinei în Franța, Lu Shaye, referitoare la suveranitatea viciată a statelor post-sovietice.

La întrebarea dacă Crimeea aparține Ucrainei, Lu a răspuns că „depinde cum este percepută problema”, deoarece regiunea a fost „la început rusească”, apoi „transmisă Ucrainei în perioada sovietică”. La replica prezentatorului tv că anexarea Crimeii încalcă suveranitatea Ucrainei, ambasadorul chinez a menționat că „statele ex-sovietice nu au un statut efectiv în dreptul internațional, deoarece nu a existat un acord internațional care să materializeze statutul lor ca țări suverane”.

După o asemenea afirmație bizară, scandaloasă, poate să apară întrebarea dacă nu cumva ambasadorul chinez reprezintă Rusia, nu China. Să pui la îndoială suveranitatea unei țări recunoscute de majoritatea țărilor lumii, membră a ONU, - nici măcar rușilor nu le-a venit în minte o asemenea idee. Totuși, presa rusă nu s-a grăbit să profite de „serviciul” lui Lu Shaye. Și e clar de ce. Ar însemna să-și taie creanga de sub picioare, fiindcă și Rusia se numără printre statele apărute după dezintegrarea URSS. Mâine, Beijingul poate cere înapoi Haishenvai (Vladivostok), Boli (Khabarovsk), Kuedao (Insula Sakhalin), Hailanpao (Blagoveshchensk), Shuanchenzi (Ussuriysk), Nibuchu (Nerchinsk ), Miaoze (Nikolaevsk-pe-Amur) și alte orașe și teritorii care „inițial” au aparținut Chinei.

Statele est-europene, cele Baltice în primul rând, cărora li s-a alăturat ulterior și Republica Moldova, s-au arătat indignate de devagațiile iresponsabile ale diplomatului chinez și au cerut explicații de la Beijing. Ipoteza că Lu Shaye a expus accidental o idee ținută în secret de guvernul chinez nu pare lipsită de temei, Beijingul a sprijinit Moscova în „îngrijorările” ei privind securitatea, considerând că extinderea NATO spre est amenință Rusia, punând astfel, indirect, în discuție suveranitatea și dreptul țărilor central- și est-europene de a-și proteja și asigura propria securitate.

Ministerul de Externe al Chinei s-a grăbit să calmeze spiritele, spunând că Lu Shaye a exprimat un punct de vedere personal, că China respectă suveranitatea statelor post-sovietice, dar răul a fost făcut, neîncrederea față de Beijing a crescut, întrebarea dacă Xi, care numește războiul din Ucraina „criză”, „conflict”, poate fi considerat un intermediar obiectiv, echidistant, a fost pusă.

Xi i-a promis lui Zelenski că țara sa, „ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, ca putere mare și responsabilă, nu va privi pasiv la războiul din Ucraina, nu va turna gaz peste foc și, cu atât mai mult, nu va profita de situație în scopuri personale”. Sună ca o promisiune că China nu va livra armament Rusiei, ceea ce e o veste bună pentru ucraineni. Xi a mai promis ajutor umanitar Ucrainei, „în funcție de posibilități”, și a subliniat personal că respectul reciproc pentru suveranitatea și integritatea teritorială prezintă baza relațiilor politice bilaterale. Pentru a mișca lucrurile din loc, Beijingul va trimite foarte curând un reprezentat special în regiune.

Totuși, nici aceasta nu a i-a convins pe sceptici că China își dorește pace. Xi nu îl va presa pe Putin să-și retragă trupele din Ucraina, de unde se deduce că înfrângerea Rusiei nu este în interesul Beijingului, un război cât mai îndelungat o va slăbi și mai mult, o va face și mai dependentă față de China. Deocamdată, implicarea Chinei pare să fie doar o chestiune de imagine, de reputație, șifonată de declarația lui Lu Shaye. Pentru a se ajunge la pace adevărată, Rusia trebuie învinsă în război sau convinsă să-și retragă armata de pe teritoriul ucrainean. Restul sunt vorbe în folosul lui Putin care comite crime de război și genocid în Ucraina. Până acum, de partea păcii drepte se află doar Occidentul și celelalte țări care îi ajută pe ucraineni să reziste agresiunii și să-și elibereze teritoriile ocupate de armata rusă.