Nicolae Negru // Omul nostru la Casa Albă

Semne diacritice

Democratul Joe Biden e pe cale să devină cel de-al 46-lea președinte al SUA, însă victoria sa în alegeri nu este nici pe departe atât de convingătoare pe cât arătau sondajele înainte de 3 noiembrie. Sociologii au greșit din nou, chiar dacă au luat în calcul erorile din 2016, când au fost surprinși de ascensiunea lui Donald Trump în fața lui Hillary Clinton.

Participarea la alegeri a bătut toate recordurile, pentru candidatul democrat votând peste 75 milioane de americani. Un efect stimulator asupra alegătorilor a avut prezența Kamalei Harris, fiica unor emigranți (tatăl venind din Jamaica, iar mama din India), care a luptat alături de Biden pentru postul de vicepreședinte. Este prima femeie din istoria SUA aleasă într-o funcție atât de înaltă, e încă o confirmare că în societatea americană au loc schimbări profunde.

Republicanul Trump nu se recunoaște învins, cerând renumărări, el obținând circa 71 de milioane de voturi (un plus de peste opt milioane, comparativ cu circa 63 milioane în 2016), ceea ce reflectă o mobilizare și o polarizare fără precedent a americanilor. Actualul președinte nu a încercat să placă tuturor, agenda lui politică fiind setată pe obiectivele promise cu patru ani în urmă: să pună în prim- plan America („America First”) și să-i redea mărețeia „de altădată” („Make America Great Again”). Rezultatele sale economice de până la pandemie vorbeau de la sine și erau apreciate de majoritatea americanilor. Dar „omul nu trăiește numai cu pâine…”.

Politicile sale - migrațională, socială, antiavort, împotriva schimbărilor climatice - reacția considerată inadecvată la pericolul pe care îl prezenta Covid-19 și la mișcarea „Black lives matter” („Viața negrilor contează”) generată de moartea unui negru, sufocat sub geniunchiul unui polițist alb, i-a entuziasmat pe unii și i-a revoltat pe alții. Popularitatea în creștere a actualului președinte în mediul conservator, el devenind întruchiparea liderului patriot, antiglobalist, luptător împotriva dominației stângiste, era însoțită de o antipatie corespunzătoare în cealaltă tabără, așa încât înlăturarea lui de la putere a devenit un imperativ, o obsesie pentru democrați și simpatizanții lor, ei profitând de enormul potențial mediatic leftist. Trump a fost de multe ori caricaturizat și trebuie să recunoaștem că a oferit nu de puține ori prilej pentru aceasta, prin declarațiile și comportamentul său.

Biden promite să reunească societatea americană, statele „albastre” și „roșii”, corectând, fără să anuleze totalmente, politicile lui Trump, înțelegând probabil că nu poate ignora vrerea celeilalte jumătăți a poporului american. La experiența SUA ar trebui să ia seama și liderii europeni care se ghidează de ideologiile „progresismului” și „corectitudinii politice”. Mișcându-se cu „pași viforoși” înainte, ei riscă să fie urmați tot de mai puțini cetățeni.

Liderii europeni s-au grăbit să-l felicite pe Biden, în speranța că el va promova o politică transatlantică mai coerentă decât Trump, care, la început a numit Organizația Nord-Atlantică „anacronică” și a semănat dubii în privința funcționalității acesteia, producându-i o mare plăcere lui Putin. El s-a corectat mai apoi, recunoscând că nu era în temă, dar răul fusese făcut. Și declarațiile sale pro-Brexit au sunat ca o referință la funie în casa spânzuratului și nu au putut suscita entuziasm la Bruxelles. Trump a provocat și unele controverse comerciale cu UE, a retras SUA din acordul de la Paris cu privire la schimbările climatice. Totuși, insistența sa în a obliga statele europene să-și respecte angajamentele privind contribuțiile la bugetul NATO, ca și atitudinea negativă față de proiectul gazoductului Nord Stream 2, contestat de Polonia, Țările Baltice, Ucraina, merită apreciate în contextul războiului hibrid antioccidental, al politicii expansioniste a Rusiei.

Și Biden a supărat Moscova, declarând, în campania electorală, că Rusia prezintă cea mai mare amenințare la adresa securității Statelor Unite. Ca membru pe parcursul multor ani, apoi și președinte al Comitetului pentru Relații Externe în Senatul SUA, Biden nu este un novice în politica externă, cunoaște problemele Europei de Est, a vizitat România și Republica Moldova, în calitate de vicepreședinte al SUA, așa că ne putem aștepta ca parteneriatul strategic româno-american, consolidat sub administrația Trump, să fie dezvoltat în continuare. Dar înainte ca unii politicieni de pe Bâc să-se bucure că avem „omul nostru” la Casa Albă, ei ar trebui să-și amintească în sfârșit și despre mesajul anticorupție pe care l-a transmis Biden în 2011, la întâlnirea cu cetățenii în centrul Chișinăului.