Oligarhia pre limba ei piere, iar Dodon cerșește pomeni electorale

Semne diacritice

De ce a fost nevoie de scrisorile colective ale primarilor (713) și ale președinților de raioane (28) trimise la Bruxelles, cu „pâră” împotriva opoziției? Să-i convingă pe liderii UE că alegerile din Chișinău au fost invalidate de justiția moldovenească în mod independent, fără vreo imixtiune politică, în corespundere cu bunele practici europene? Să le demonstreze că au greșit, ascultându-i pe Andrei Năstase și Maia Sandu?

De ce s-au abținut socialiștii și democrații?

Rezoluția PPE a fost votată de 343 de deputați, pe când PPE numără 218 deputați, ceea ce înseamnă că li s-au alăturat, cel puțin, 125 de deputați din alte grupuri parlamentare. (Cel puțin, deoarece e greu de crezut că eurodeputații PPE erau toți ca unul la datorie.) Împotrivă s-au pronunțat doar 35 de deputați și s-au abținut 160. Alianța progresivă a socialiștilor și democraților constituie 190 de deputați, de unde rezultă că și aliații europeni ai democraților moldoveni au preferat să se abțină de la vot, decât să susțină deschis guvernarea PD din Republica Moldova. Putem presupune că le-a fost rușine.

Reacția europenilor ar putea fi inversă celei scontate de PD. 713 (84,5%) din 844 de primării, și 28 (87,5) din 32 de raioane aflate sub controlul PD e prea mult ca să fie benevol. UE ar putea aplica noi sancțiuni, să suspende și suportul bugetar, în loc să acorde ajutorul macrofinanciar. Și atunci vor semna autorii scrisorii împotriva lor înșiși?

O inițiativă stupidă

Chiar dacă presupunem că majoritatea primarilor și președinților de raioane au semnat din propria inițiativă, nesiliți de nimeni, inițiativa lor stupidă trebuia descurajată, acțiunea concertată împotriva opoziției nu arată bine nici la Bruxelles, nici la Chișinău. Cu atât mai mult dacă „entuziasmul” semnatarilor le-a fost suscitat printr-o majorare cu 50 la sută a salariilor.

Asemenea acțiuni provin din niște reflexe sovietice și nu se practiă într-o societate democratică. Una e să te unești pentru ceva și alta e împotriva cuiva, în cazul dat împotriva unor lideri de opoziție, oricât de bizare, „nepatriotice” ne-ar părea nouă acțiunile lor. Cetățenii vor decide la viitoarele alegeri dacă ei merită laude sau reproșuri, nu e treaba autorităților publice locale să le dea note. În cel mai bun caz, UE le va ignora, ca făcând parte din lupta electorală. Dar le poate considera și drept o formă de hărțuire a opoziției.

Dați-ne de pomană!

Și Dodon a mai călcat o linie a bunului-simț, cerșind pomană de la Putin. „L-am rugat pe Vladimir Putin să revizuiască (sic!) posibilitatea de a ajuta Republica Moldova cu 100 de unități de tehnică. Fie tractoare, fie alte unități. El mi-a spus că se va gândi. Sperăm că le vom primi, iar din numele lui Vladimir Putin le vom oferi mai multor localități din Moldova”, a declarat Dodon la conferința de presă cu președintele „Macedoniei de Nord”, Gjorge Ivanov.

Știm sau ne putem imagina cum se obține asistența financiară sau tehnică din SUA, UE, România sau alte state europene și ne-europene (ca Japonia, de exemplu). Nimeni nu te pune în situația să ceri ceva (decât dacă e vorba de împrumut), există diverse oferte în formă de programe, proiecte, se discută despre necesități, se stabilesc niște condiții, se semnează niște documente. E greu de imaginat însă cum l-a „rugat” Dodon pe Putin să „revizuiască” posibilitatea de a ajuta Republica Moldova „cu 100 unități de tehnică”. A întins mâna către Putin și a spus „vă rog să revizuiți posibilitatea”?

Ca un veritabil cerșetor, Dodon este nepretențios, acceptă orice: dați-ne ceva, „fie tractoare, fie alte unități (de tehnică)”. Avioane, tancuri primim? Important e să fie 100. De ce 100, dacă PSRM are doar 51 de primari? Probabil speră să mai atragă alți 49 de la PCRM sau neafiliați, ademenindu-i cu câte un cadou electoral de la Putin. Acesta e viitorul pe care i-l promite Dodon Moldovei?

Oile să-și conjuge eforturile cu lupul

După ce, joi, Parlamentul a cerut - în siajul rezoluțiilor adoptate de AG a ONU, AP a OSCE, summitul NATO, Congresul SUA, - retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, apoi a votat, în sfârșit, Strategia de Apărare Națională, în care prezența unităților militare ruse este calificată, eufemistic, ca una din cele mai mari amenințări pentru securitatea „statalității” moldave, Dodon vine cu o „poziție” proprie și periază lingușitor imaginea Rusiei, arătându-se convins că ea „exercită o influență considerabilă… în problemele formării unei ordini internaționale echitabile (s-o fi referind la ocuparea Crimeii și Donbasului? – n.n.) și a unei lumi multipolare”, și dorește ca Republica Moldova să-și „conjuge eforturile” cu Rusia, „pentru a reacționa în mod eficient la provocările și amenințările actuale la adresa existenței statului moldovenesc”. Cu alte cuvinte, să ne conjugăm eforturile pentru securitatea stânii noastre cu lupul care ne dă târcoale. Vom reveni.

„Rezistențialiști” stupizi

Și unii „rezistențialiști” devin ridicoli când caută nod în papură, când se leagă de orice acțiune a Guvernului doar fiindcă vor ei puterea. Un exemplu e vânzarea terenului ocupat cândva de „stadionul republican” Ambasadei SUA. Guvernul este blamat că le vinde americanilor un „simbol” dragă lor (un simbol sovietic, firește), că nu a organizat „consultări” cu cetățenii. Să ne imaginam că s-a organizat un referendum și jumătate de participanți doresc ca terenul să fie vândut Ambasadei SUA, iar cealaltă jumătate – Ambasadei Rusiei? Cum procedăm?

Un alt „rezistențialist” ne probozea pentru că nu manifestăm suficientă înțelegere față de primarul Bălțiului, Nicolai Grigorișin, care a avut nevoie de traducător ca să înțeleagă ce spunea, în limba română, Ambasadorul Japoniei, Masanobu Yoshii, afalt în vizită la Bălți. „Toleranța” colegului nostru era motivată de faptul că Grigorișin ar fi un primar anti-sistem, adică aliat cu PPDA și PAS, și, prin urmare, nu ar trebui să consumăm în van energia indignării noastre, ci să o îndreptăm împotriva lui Plahotniuc. Nici nu știi care parte a afirmației sale să o consideri mai stupidă: că omul lui Usatîi e anti-sistem sau că el trebuie menajat, fiindcă acum nu e timpul să ne revoltăm pentru asemenea „fleacuri”?