O vacanță antiprotest sau de ce Plahotniuc calcă în străchini?

Semne diacritice

Ideea că ceva s-a dereglat în mașinăria PD, că de la un timp „coordonatorul” calcă în străchini, ia decizii compromițătoare, comite gafe și tactice, și strategice, își găsește o nouă confirmare în inițiativa unei vacanțe generale de 9 zile, la sfârșit de august, o bizarerie care ne este prezentată ca o doleanță a sindicatelor.

Dar se vede de la o poștă că e un simulacru. Președintele federației sindicale a Educației și Științei, Ghenadie Donos, își exprimă nedumerirea în legătură cu faptul că CNSM nu s-a consultat cu cea mai numeroasă federație din componența sa înainte de a face demersul respectiv către Guvern. Învățătorii și profesorii nu au cum să ceară vacanță, ei se pregătesc de noul an școlar. Ca și mulți alți sindicaliști, de altfel, care au copii și trebuie să-i pregătească de școală. Dar ce facem cu recolta, cu lucrările agricole? Sau vacanța nu e pentru toți?

Odihna sindicaliștilor e ultimul lucru care îl preocupă pe autorul din culise al acestei propuneri cu atât mai bizare și ridicole, cu cât „urechile” ei nu pot fi ascunse. Se țintește cu o pușcă administrativă ruginită, rămasă din perioada sovietică, în „amploarea” mitingului din 26 august. Efectul ar putea fi invers: un impuls pentru cei care stăteau la îndoială dacă face sau nu să meargă la miting. Fructul oprit e mai dorit.

Vom vedea dacă premierul Pavel Filip, care se revolta într-un timp că sărbătorim și ne odihnim prea mult, va avea „autonomia” necesară pentru a spune nu unei cogeamite „confederații sindicale”.

În mod firesc, asemenea acțiuni provoacă discuții privitor la modul de luare a deciziilor în PD și în cadrul guvernării, la facultățile administrative, logica, rațiunea „coordonatorului”. Se știe, puterea poate afecta și dăuna creierului. Psihologii au stabilit, după ani de cercetări și experimente, că oamenii aflați sub influența puterii acționează ca și cum ar fi suferit leziuni cerebrale, devin mai impulsivi, mai puțin conștienți de riscuri și mai puțin dispuși să privească lucrurile din alte puncte de vedere.

Ca orice om care a concentrat mult timp multă putere în mâinile sale, Plahotniuc este supus și riscului de a fi afectat de ceea ce se numește „sindromul hubris”. Iată unele trăsături „hubristice” de care ar trebui să se păzească, el și cei din echipa sa: încredere excesivă în sine, însoțită de dispreț față de sfaturile sau critica altora; pierderea contactului cu realitatea; discursul de mesia; acțiuni neglijente și impulsive; și incompetență hubristică (când supraîncrederea duce la ignorarea detaliilor).

După suspendarea lui Chirtoacă, după invalidarea alegerilor din Chișinău, după decizia de a construi o clădire-monstru cu 10 etaje lângă Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ștefan cel Mare”, după aprobarea unei așa-zise amnistii a capitalului, care descurajează cetățeanul onest și deschide ușa pentru legalizarea furturilor, pentru spălarea banilor murdari, după contra-protestele din Chișinău, Ungheni, Orhei, o vacanță antimiting continuă șirul de acțiuni care discreditează guvernarea și urâțesc până la dezgust fizionomia „democrației” din Republica Moldova.