O nouă amăgeală: politicieni noi fără principii noi

Semne diacritice

O mulțime de reacții emotive la cronica Mariei Șleahtițchi despre moartea care a așteptat, generoasă, peste patruzeci de minute, pe strada Lech Kaczynski din Chișinău, să vină ambulanța în ajutorul unui cetățean aflat în stare critică. Fiindcă are și moartea graficul ei, nu poate aștepta la nesfârșit, medicul ambulanței sosite prea târziu s-a ales cu misiunea de a constata în mod oficial decesul acelui cetățean nenorocos.

Etajele de jos ca etajele de sus

Dacă guvernarea, prin persoanele ei de vârf, a făcut troc cu soarta unor profesori turci, deportându-i în penitenciarele lui Erdogan, în schimbul unor lucrări de construcție, de reparație a Președinției, de mobilare a cabinetului prezidențial, a unei vacanțe de lux pentru Dodon și familia sa și poate există și alte „daruri” pe care nu le cunoaștem, de ce ne-am aștepta ca la etajele de mai jos ale guvernării să se reacționeze altfel la soarta unui om obișnuit?

Pe de altă parte, nu e neapărat ca medicii să-i imite pe guvernanți, ei dispun de autonomie profesională, au depus jurământul lui Hippocrates și au propria socoteală cu pacienții. Se vede că există deficiențe grave în sistemul sănătății, nu mai mici decât în cel al penitenciarelor, dacă ne amintim cu acest prilej și de moartea lui Andrei Brăguță, domenii care, de altfel, s-au aflat până nu demult sub controlul politic al unui alt partid decât PD.

Mai e nevoie de ceva

E o precizare menită să sugereze că simpla înlăturare a lui Plahotniuc de la putere nu rezolvă toate problemele societății noastre, cum își imaginează unii lideri foarte progresiști de-ai noștri. Mai e nevoie de ceva ce nu a existat de la 1991 încoace, împiedicând construirea unor instituții publice care să funcționeze bine indiferent de putere.

Fiindcă se vorbește în ultimul timp despre necesitatea unei clase politice noi… În 2009 au intrat mulți oameni noi în politică, în special în PLDM, dar și în PL, PD, Moldova Noastră. Și unde sunt ei? Sistemul i-a „asimilat” cu ușurință sau i-a „eliminat” fără niciun efort.

Nu atât de politicieni noi, cât de principii noi e nevoie în timpul de față. Căci numai pe principii noi pot apărea partide noi. Majoritatea partidelor din Republica Moldova, cu unele excepții ale unor partide mici, acționează pe principiile „centralismului democratic”, ca PCUS, sau sunt niște SRL-uri în care liderul de partid are acces la un „sac cu bani”, nu întotdeauna proprii.

Cât de noi sunt partidele noi?

Cât de noi sunt partidele noi? Care dintre noile partide cu șanse electorale pot fi considerate noi în adevăratul sens al cuvântului, adică finanțate în mod transparent și organizate pe principii europene? PPDA? Știe cineva de unde ia Năstase banii și cine trage sforile în partid, „măturându-i” pe cei indezirabili, așa încât toată „echipa” pepedaiștilor s-a redus la trei persoane?

PAS? Da, dacă judecăm după modul de finanțare. Dar decizia de a-l sprijini pe Năstase în alegerile din Chișinău a venit din afara partidului, cu mijlocirea unei fundații dubioase, finanțate, dacă e să credem serviciilor secrete poloneze, de ruși.

În 2009 un lider se „califica” fără probleme, toate „păcatele” precedente i se iertau, dacă declara „Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști”, azi se acționează la fel, numele Voronin fiind înlocuit cu numele Plahotniuc. „Filtrul” Maiei Sandu s-a dovedit ineficient în fața „argumentului” că Năstase luptă împotriva lui Plahotniuc și e nevoie de „solidaritate”, de „coeziune” în fața „dușmanului comun”. Ura a învins rațiunea.

Maia Sandu renunță la filtrul PAS

Acum Maia Sandu renunță în general la filtrul PAS și lasă selectarea listei de candidați pe seama „societății civile”. Să vedem dacă acțiunile de camuflare a veniturilor personale de către un fost procuror este o faptă la fel de reprobabilă ca în cazul unor reprezentanți ai puterii. Îl va întreba cineva pe Năstase care a fost motivul plecării sale de la Procuratură, dacă a avut vreun rol în privatizarea camuflată a 49 % din Air Moldova, efectuată de nașul său, care administra atunci aviația civilă, sau în atacul raider asupra Victoriabank, pus la cale de nașul său împreună cu Plahotniuc?

De un bloc electoral sau de o coaliție mai largă, în care, în afară de PAS și PPDA, să încapă și PUN, și PL, și PLR și celelalte partide mai mici e nevoie în circumscripșiile uninominale, unde bătălia se va da pentru fiecare vot. Pe listele de partid, blocul PAS-PPDA are sens doar dacă Maia Sandu vrea să renunțe la propriul partid și lucrează pentru fuzionarea viitoare a acestuia cu PPDA.

Ura - justificată, cine ar spune că nu? - față de Plahoniuc, nu ar trebui să împiedice funcția rațiunii: separate, PAS și PPDA ar aduna mai multe voturi. Se acționează de parcă viața politică se termină la 24 februarie 2019. Șansa de a avea un partid de tip nou se amână și de data aceasta, ca în 2009. Dacă PD va obține „tradiționalele” sale 15 la sută – ceea ce e foarte posibil, PAS și PPDA se pot pomeni din nou în opoziție și vom avea două partide între care nu va exista nicio diferență. Politicieni noi fără partide pe principii noi e o nouă (auto)amăgeală.

Năstase nu mai are nevoie de Maia Sandu

Și mai e ceva. Nu observă cei de la PAS că Năstase se comportă de parcă nu mai are nevoie de Maia Sandu, de parcă ea ar fi asistenta lui, pentru a-l ajuta să-și îndeplinească rolul hărăzit de providență? (De aici, probabil, și atitudinea sa protectoare, superioară, jenantă, în dimineața zilei de 27 august, la monumentul lui Ștefan cel Mare.) Într-un mesaj adresat „oamenilor deșteptați ai Moldovei” după protestele din 26-27 august, el nici nu pomenește numele PAS sau Maia Sandu, în schimb se autopropune ca model, îndeamnă cetățenii, în stilul său pompos, ieftin-zornăitor, să „reziste” ca el.

„Ştiu că e dificil să rezişti, ştiu că uneori e aproape imposibil. Dar cursul istoriei ne obligă să ne ridicăm deasupra firii omeneşti şi să perseverăm. Sunt într-o luptă infernală cu mafia de la guvernare pe parcursul a 7 ani de zile” (sublinierea ne aparține –nn),afirmă Năstase cuo modestie care până acum îl caracteriza doar pe Mihai Ghimpu. Nu credem că Maia Sandu va putea ține pasul cu un „erou” care, iată, e pe baricade din 2011! A luptat în surdină, s-a sacrificat, fără să fi informat poporul!

Dodon fumează nervos

Chemându-i pe „oamenii deșteptați” să vină „cu toții” la Parlament, „cu resurse de asediu îndelungat”, să-l înconjoare și să ceară „fără frică” „toate corecţiile necesare pe absolut toate pachetele de legi care strivesc democraţia şi viitorul Republicii Moldova”, Andrei Năstase se lansează pe culmile narcisismului, egocentrismului și… statalismului: „Dragii mei, trebuie să vă mai spun ceva. Preocuparea mea majoră nu e legată de alegerile municipale furate prin decizii judecătoreşti halucinante, ea nu este legată nici măcar de alegerile parlamentare viitoare. Preocuparea mea supremă e definită de viitorul generaţiilor care ne vor urma şi prin care ţara asta VA DĂINUI. Am fost şi rămân pentru totdeauna împreună cu voi. Sunt prietenul şi partenerul vostru. Pentru mine Moldova înseamnă totul. Fără Moldova şi oamenii ei minunaţi eu sunt nimic. Aveţi Curaj! Vă iubesc!”, astfel își încheie Năstase epistola.

Maia Sandu cu preocupările ei electorale e de-a dreptul insignifiantă. Dodon fumează nervos. În general, mesajul e al unui „Ștefan cel Mare” de la Socola sau Costiujeni! Concurează cu Barbu Ștefănescu Delavrancea, deși, fiți de acord, pentru un cetățean stabilit în Germania sună cam în falset. Năstase e mai grav și se ia mai în serios chiar decât Dodon. Ca și președintele „dăinuitor”, „salvatorul” nostru nu pare să aibă simțul ridicolului. Acest „vă iubesc” nu adie cumva a despărțire de „oamenii minunați”?

Am așteptat reacția membrilor intelectuali ai echipei PAS la un asemenea mesaj „halucinant” de caraghios, dar ei tac simptomatic. A te alia, a vota un asemenea personaj e jenant, e cădere în ridicol, e naivitate, dacă nu prostie curată!