Numărul protestatarilor scade, liderii se radicalizează

Semne diacritice
Numărul protestatarilor adunați în Piața Marii Adunări Naționale ieri, 13 septembrie, a fost în descreștere evidentă comparativ cu ziua de 6 septembrie, deși așteptările organizatorilor fuseseră cu mult mai mari, ajungând la 200 de mii de oameni. Faptul că piața nu mai era plină nu pare să fi influențat starea de spirit a vorbitorilor de la tribună, care s-au arătat la fel de încrezători ca și data trecută în victoria iminentă asupra regimului. Ca o notă disonantă, realistă, în corul triumfalist au sunat intențiile de „diversificare și amplificare a acțiunilor de protest”, fixate în rezoluția mitingului.

Guvernarea a fost avertizată în privința îndeplinirii „etapizate” a tuturor revendicărilor și, pentru prima dată, s-a făcut referire la „greva generală și alte acțiuni de nesupunere civică” pe care Platforma Civică „DA” le-ar putea declanșa în scopul realizării obiectivelor anunțate: demisia și alegerea președintelui Republicii Moldova prin vot general, demisia Guvernului și organizarea de alegeri anticipate libere și democratice. De la tribună au răsunat chemări la acțiuni mai hotărâte și chiar la sistarea negocierilor. „Cel mai bine ar sta corturile astea în cabinetele lui Streleț, Candu și Timofti, dar până atunci să le punem în jurul clădirii Guvernului”, a propus Constantin Cheianu, provocând alertă în rândurile polițiștilor. „Ne adresăm către guvernanți. Nu avem de gând să stăm aici o veșnicie. Ori pleacă, ori vor fi plecați!”, a avertizat Chiril Moțpan, secretarul Consiliului Marii Adunări Naționale, citat de jurnal.md. Seamănă a amenințare cu recurs la violență.

În pofida scăderii numărului de protestatari, componenta politică hipertrofiată a discursului „dadaist” nu a diminuat, ci, dimpotrivă, s-a intensificat, făcându-se încă un pas pe calea politizării mișcării de protest și includerea acesteia în lupta pentru putere. S-a votat ca „Consiliul Marii Adunări Naţionale să purceadă la edificarea unei mişcări politice de alternativă şi a unei liste nominale a unui guvern de încredere populară care să utilizeze instrumentariul specific luptei politice pentru realizarea năzuinţelor poporului Republicii Moldovei exprimate şi aprobate de Marea Adunare Naţională”.

Aceasta vine în contradicție cu chemarea „unire, moldoveni!” din toate partidele, indiferent de orientarea geopolitică, religie, limba vorbită etc. Oricât de civică s-ar pretinde Platforma „DA”, aderența va depinde de atitudinea față de noua formațiune politică „de alternativă”.

Decizia de a forma un nou partid se poate dovedi fatală pentru „DA”, căci fără susținerea celorlalte partide, de dreapta și de stânga, nu e posibilă o grevă generală, iar fără o grevă generală este imposibilă răsturnarea actualei puteri, oricâte corturi s-ar instala în jurul Guvernului. Pe de altă parte, efortul necamuflat al „DA” pentru o nouă reîmpărțire a „turtei” puterii nu le poate lăsa indiferente, îi pune în dificultate, mai cu seamă pe liderii partidelor proruse. Nu întâmplător Dodon a fost chemat la Moscova, care se declară atentă la evenimentele din Chișinău.

Dodon și Usatîi au anunțat că sprijină protestele, simpatizanții PSRM și ai „Partidului Nostru” și-au instalat și ei corturi în PMAN, ca „cetățeni”, răsturnarea puterii europene îi avantajează, le convine lor și Moscovei, dar nu vor sta ca spectatori să urmărească ascensiunea la putere a unei alte formațiuni proeuropene. Profitând de protestul „DA”, ei visează să pună mâna pe putere, să-și subordoneze instituțiile statului, după modelul putinist. De aici și reticența, prudența reprezentanților occidentali în aprecierea protestelor curente. Întâlnirile liderilor „DA” cu aceștia nu s-au soldat cu rezultatele scontate, o recunosc unii dintre ei în discuții private.

Incidentul de duminică dintre „Tinerii Moldovei” și Eduard Maican, președintele Uniunii veteranilor războiului pentru independență, care se consideră un fel de „comendant” pe suprafața ocupată de corturi în PMAN, i-ar putea determina pe mai mulți unioniști să părăsească protestele organizate de „DA”. Este ironic, dar și un pic compromițător pentru imaginea „DA”, că în alegerile parlamentare de anul trecut, Maican și mai mulți veterani ai războiului de pe Nistru și-au manifefestat sprijinul pentru PD, care, din punctul lor de vedere, era „singurul partid care poate garanta stabilitate” și care răspundea „pe deplin” așteptărilor lor.

Dacă participarea la proteste se va reduce în continuare, ne putem aștepta la o radicalizare nu doar în vorbe, ci și în fapte ale organizatorilor, pentru a menține „monopolul” asupra mișcării protestatare, a nu admite apariția unor alți poli care să inițieze propriile proteste, scrise de alți scenariști și, firește, urmărind scopuri diferite sub aparenta unitate a acestora.

Pe de altă parte, nu observăm ca guvernarea să fie dispusă la concesii, nici măcar elementare, cum ar fi pedepsirea responsabililor de sănătatea și securitatea sistemului financiar-bancar. Se face tot posibilul ca aceste persoane să rămână în continuare la locurile lor, se inventează tot felul de pretexte pentru a menține controlul oligarhic asupra instituțiilor de stat. Andrian Candu, spicherul Parlamentului, a răspuns la nedumerirea președintelui Timofti în legătură cu aflarea lui Dorin Drăguțanu în funcție, declarând că a trimis o solicitare la FMI, ca acesta să-și expună opinia față de acțiunile BNM. Dl Candu ar fi putut să citească unul din documentele desecretizate de Nicolae Timofti, ca să se convingă că dl Drăguțanu a pus în pericol securitatea economică a Republicii Moldova. Să nu fie conștient că se joacă cu focul, că poate contribui astfel la radicalizarea mișcării de protest și acapararea acesteia de partidele proruse?