Nicolae Negru // Mijloacele de informare care nu vor să informeze

Semne diacritice

Peste 70 de posturi de radio și televiziune au anunțat Consiliul Audiovizualului, în conformitate cu legislația, că nu vor reflecta campania electorală prezidențială din acest an și, prin urmare, nu vor organiza dezbateri, ceea ce în mod firesc i-a deranjat pe unii aspiranți la funcția supremă în stat.

Nu e o veste bună nici pentru alegătorii care doresc să fie informați cât mai cuprinzător, nici pentru guvernare, care sunt obligați să asigure organizarea unui proces electoral în corespundere cu standardele democratice.

Retragerea în „neutralitate” a furnizorilor de servicii audiovizuale reflectă o anumită atitudine și stare de spirit în mass-media ce nu poate să nu ridice niște semne de întrebare legate de modul de funcționare a democrației noastre. E adevărat, circa 30 de posturi de radio și TV, inclusiv postul public Moldova 1, au anunțat că își vor face datoria față de alegători, dar dacă numărul acestora ar fi fost 100 nu spunea nimeni că e un exces.

Care e motivul acestei abdicări de la funcția de bază a mijloacelor de informare în masă? Unele dintre ele au fost foarte active în alegerile precedente - ce s-a schimbat între timp? Dispun de resursele financiare necesare, nu mai au nevoie de bani? Conform Codului Electoral, „furnizorii de servicii media care nu participă la reflectarea alegerilor nu au dreptul de a plasa publicitate electorală contra plată”. O duc atât de bine din punct de vedere financiar aceste 74 de posturi audiovizuale, încât nu le interesează un venit suplimentar? Sau nu doresc să-și complice viața?

Unii potențiali candidați au insinuat că pasivitatea unor televiziuni ar fi legată de dezinteresul Maiei Sandu față de dezbaterile electorale, dar aceasta nu explică motivul renunțării unui număr atât de mare de instituții media la obținerea unor venituri din publicitatea electorală. Apoi, sincer vorbind, poziția Maiei Sandu e previzibilă. Ba mai mult, e de presupus că, aflându-se în locul ei, candidații respectivi ar proceda la fel, căci modul cum „polemizează” unii concurenți nu stimulează nici participarea, nici urmărirea dezbaterilor.

Trebuie de asemenea să recunoaștem că, în condițiile culturii noastre politice, sarcina mass-media în campania electorală nu e dintre cele simple. Scopul unor candidați este în mod evident unul provocator, nu e să-și promoveze propriul program, ci să facă „spectacol”, să lovească în alți candidați, să profite de campania electorală pentru a câștiga bani, împiedicând pe alții să acceadă la putere. Televiziunile noastre, inclusiv cele online, ar putea prelua experiența celor occidentale, care negociază reguli foarte stricte de comportament în timpul dezbaterilor, reușind să disciplineze candidați din cei mai „rebeli”.

Oricum, posturile radio și tv care au decis să nu se implice în campania electorală sunt datoare cetățenilor cu o explicație: de ce au abdicat? E autocenzură, după cum le reproșează unii, e joc subtil în folosul unui candidat? E expresia unei nemulțumiri a proprietarilor? E elementarul reflex de comoditate? Ce e?