Împotriva tragediilor anacronice

Semne diacritice

Elemente de tragedie antică în condiții moderne. Acțiunea are loc într-un stătuleț eșuat, prădat, de pe linia frontului geopolitic, când pare că tot răul s-a revărsat deja peste capetele cetățenilor săi și cupa răbdării e plină peste margini. Destinul perfid, rău, lovește crunt un tânăr și talentat regizor, jurnalist, respectat și admirat de concetățenii săi, un artist rebel ce combină într-un mod armonios un simț fin al umorului cu o filozofie existențială serioasă. O maladie perfidă îl atacă într-un moment când el începe să cunoască succesul convențional.

Șocată, oripilată de această lovitură ticăloasă, lumea nu se sperie, ci se solidarizează cu tânărul, pe care îl cheamă Viorel Mardare. Ca niciodată, o mulțime de oameni îi sar în ajutor, fac donații pentru ca el să poată urma un tratament costisitor într-un centru medical din străinătate și, în două zile, este adunată suma necesară.

Societatea își face datoria, doar reprezentanții statului păstrează tăcerea. Ar fi timpul ca și ei să intre în scenă. Deși s-a strâns suma preconizată, ceva bani suplimentari nu strică, vor fi necesari. Există mai multe motive care obligă stătulețul Republica Moldova să intervină, inclusiv financiar, întru susținerea lui Viorel Mardare: 1) fiindcă are anumite obligațiuni față de ocrotirea sănătății lui Viorel, pe care nu le-a respectat. 2) fiindcă sistemul de ocrotire a sănătății nu a putut depista la timp maladia, deși cetățenii întrețin – e adevărat, cu chiu, cu vai – un institut specializat în domeniu. 3) fiindcă e vorba de un caz rar, ieșit din comun, de o lovitură cruntă a destinului, care trebuie să determine o reacție adecvată din partea statului. Și nu în ultimul rând, 4) fiindcă un stat normal asigură un tratament gratuit în cazul acestor maladii, 5) fiindcă Guvernul are la dispoziție un fond de rezervă pe care îl poate cheltui în cazuri neprevăzute.

Nu mai puțin importantă este prezența în scenă a unor experți care să-l apere pe Viorel de escrocii din domeniu, aceștia apar oriunde există pacienți pe care îi pot stoarce de bani.

Noi, colegii și spectatorii involuntari ai acestei tragedii, dorim o schimbare radicală a textului. Tragediile antice, produse de forța destinului, anacronice, nu sunt pe gustul nostru. Generațiiile de azi preferă happy end-ul.