Implacabila rezoluție a Parlamentului European

Semne diacritice

Era imposibil ca Parlamentul European să nu reacționeze la invalidarea alegerilor din Chișinău, indiferent dacă Sandu, Năstase și Cibotaru mergeau sau nu cu jalba în proțap la Bruxelles. Un atentat la sacralitatea alegerilor este o crimă capitală în democrație. Iar pentru niște „vânători de voturi” cum sunt deputații anularea rezultatelor unor alegeri „libere și corecte” e și un atentat la demnitatea lor corporativă. Numărul mare de proiecte de rezoluții – tocmai șase! - la subiectul „crizei politice” din Republica Moldova ca urmare a anulării rezultatelor alegerii primarului din Chișinău e semnul unei implicări emotive a eurodeputaților.

A fost votată cea mai dură dintre rezoluții, propusă de grupul PPE, singurul proiect care cerea Comisiei Europene să suspende nu numai asistența macrofinanciară, ci și cea care merge pentru suportul bugetar al Republicii Moldova. Cu alte cuvinte, s-a urmărit punerea în dificultate financiară a Guvernului Filip, prin reducerea cheltuielilor curente care influențează nemijlocit starea de spirit a cetățenilor în preajma alegerilor parlamentare.

Cu toate că atitudinea Comisiei Europene pare mai temperată, e puțin probabil ca ea să ignore recomandările PE. Șansele ca Republica Moldova să primească până la sfârșitul anului cele 100 milioane de euro promise ca ajutor macrofinanciar sunt aproape zero. Și nu este imposibil, deși mai puțin probabil, să se ajungă la suspendarea suportului bugetar. Va depinde de acțiunile de răspuns ale guvernării la rezoluția PE. Partidele de guvernământ trebuie să demonstreze că o iau în serios și să opereze schimbări urgente în legislație, ca un asemenea caz să nu se mai poată repeta.

Dacă justiția noastră avea o reputație mai bună, deciziile ei nu le-ar fi pus nimeni la îndoială. Aici e veriga slabă a guvernării, care, printre altele, nu și-a îndeplinit angajamentele de reformare a acestui sector și a fost penalizată în octombrie anul trecut, când UE a decis ă nu mai acorde cele 28 de milioane de euro prevăzute pentru însănătoșirea justiției moldovenești. Acum vine lovitura adevărată. Chiar dacă admitem că magistrații au acționat de capul lor sau influențați din afară de niște factori neidentificați, responsabilitatea e oricum a guvernării. Așa că rezoluția PE era inevitabilă.

În actualul context, bravada PD și acuzațiile de partizanat adresate PE sunt ridicole. Nu am ajuns noi atât de bogați încât să nu ne pese de reducerea veniturilor cu 2 miliarde de lei (100 milioane de euro). Grija adevărată nu simulată pentru bunăstarea cetățenilor se manifestă prin îndeplinirea angajamentelor, prin acțiuni concrete, nu prin vorbe și lamentații false. Sigur, rezoluția PE nu e lipsită de încărcătură electorală, unele fraze par luate din discursurile opoziției. Dar nu juca Bruxelles de partea opoziției, inclusiv PD, în perioada guvernării comuniste?

Pe de altă parte, „victoria” trioului „rezistențialist” - Sandu, Năstase și Cibotaru are și un gust neplăcut, căci nu a fost obținută, ca cea a armenilor, de exemplu, prin proteste, ci, în mod „tradițional”, prin plângere la „Poartă”. Rezoluția ar fi fost adoptată și fără prezența lor. În fierbințeala luptei electorale, liderilor PAS, PPDA și PLDM le scapă probabil nuanța jenantă care se conține în bucuria și triumful legat de sistarea asistenței financiare pentru propriii cetățeni.

Reacția anemică a cetățenilor la chemările opoziției ar fi putut să îndulcească un pic pilula amară a PD-ului, era mult mai grav pentru guvernare dacă în stradă ieșeau nu mii, cum se spune în rezoluția PE, ci „zeci, sute de mii” de protestatari, după numărătoarea lui Andrei Năstase. Doar că oamenii nu stau acasă pentru că le place puterea actuală, ci pentru că nu mai cred în nimeni, inclusiv în comitetul „de rezistență națională”. Majoritatea „salvatorilor” de până acum s-au dovedit a fi până la urmă niște profitori. Și, după ce Maia Sandu s-a îmbrățișat cu Andrei Năstase, în spatele căruia stau foștii parteneri ai lui Plahotniuc, nu există nicio garanție că de data aceasta va fi altfel.