Impasul și marea hodorogeală

Semne diacritice

Rezultatul electoral din 20 mai pare să-i fi excitat peste măsură pe simpatizanții lui Andrei Năstase, speriați de sondajele pe care le considerau false și care nu-i dădeau „Făt-Frumosului națiunii noastre” șanse de trecere în turul doi.

Acum ei constată triumfător că Plahotniuc nu este atotputernic, dacă nu a falsificat alegerile, recită ditirambe, cam răsuflate, dedicate chișinăuenilor, - că ar avea intuiție, că inteligența lor ar fi peste media națională (dar care i-au acordat totuși mai multe voturi candidatului PSRM), și observă cu încântare cvasinaivă o „fisură” în zidul oligarhiei prin care ar străbate un vântișor de speranță renăscută.

Marea schimbare veche

Ni se promite „marea schimbare” (parcă a mai auzit sloganul acesta, nu vă amintiți?), și puțin mai rămâne ca liderul PDA să proclame „Moldova fără Plahotniuc, Moldova fără democrați”, după tipicul anului 2009.

Noi însă nu putem ignora ca „daiștii” o diferență esențială comparativ cu perioada de după „revoluția Twitter”: lipsa entuziasmului popular, faptul că majoritatea alegătorilor, mai cu seamă tinerii, reacționează cu scepticism și neînceredere, că elanul și energia admiratorilor lui Năstase se lovesc de zidul indiferenței, a lehamitei generale. Și de ce ne-am mai îmbăta cu apă rece? Lidrul PDA nu trage în mod evident la funcția vacantă de „salvator al națiunii”.

Ceban este pionul lui Plahotniuc. Dar și în spatele lui Năstase se ascund niște oameni de afaceri, care au realizat cândva scheme ilegale împreună cu Plahotniuc, certându-se apoi, fiindcă nu au putut împărți prada. Și nici măcar nu-i putem pretinde lui Năstase să fie un primar bun, căci a fost votat pentru altceva.

Ideea că partidele unioniste și proeuropene trebuie să-l susțină pe el în turul doi, nu e îmbrățișată de toată lumea. Și nu mă refer doar la liderul Mișcării Antimafie, Sergiu Mocanu. „De ce crezi că trebuie votat Andrei Năstase, dacă tu însuți scriai, și nu fără temei, că el reprezintă interesele unor foști oligarhi din clanul Lucinschi, în dizgrație, care încearcă să-și ia revanșa? Să le spunem oamenilor adevărul: și Năstase, și Ceban nu sunt „salvatori”, ci niște slugi ale unor „moguli” care luptă între ei”, îmi reproșă zilele trecute un prieten. „Observă, pe primele trei locuri se află candidații care au avut la dispoziția lor televiziuni, pentru care s-au cheltuit sume enorme de bani. Năstase e printre ei. Și televiziunea lui, ca și televiziunile lui Dodon și Silvia Radu, a manipulat din răsputeri, în scopuri „antioligarhice”, firește”.

Un rău mare, dar mai mic decât celălalt

De acord, i-am răspuns, dar nu mi-ar plăcea, ar fi dezgustător, insuportabil, să-l văd pe umflatul în pene Dodon umflându-se și mai mult, în cazul în care câștigă Ceban. Andrei Năstase este și el un rău mare, dar mai mic, totuși, decât Ceban.

„Dar Andrei Năstase nu se va umfla în pene, nu va crede că merită personal votul nostru, că alegătorii merg la secțiile de votare de dragul său?, întrebă prietenul meu. „Marea hodorogeală produsă de adulatorii săi după anunțarea rezultatelor primului tur nu te asurzește, îți pare simfonie? Din cele peste 2 500 de cuvinte pe care le-a rostit în discursul său la lansarea campaniei electorale, peste 1 500 erau vorbe goale, fraze pompoase, fără sens. Tu poți să-mi explici, de exemplu, de ce Platforma DA l-a batjocorit atât de mult pe Nicolae Timofti, de ce s-a concentrat cu atâta furie pe demisia celui care era cel mai puțin responsabil pentru furtul miliardului? Poate fiindcă Timofti a îndrăznit să-l înfrunte pe Putin?”.

„Noi tot schimbăm liderii unul după altul, dar poate ar fi cazul să mai schimbăm și unele principii? Prin neprezentare masivă la secțiile de votare, chișinăuenii le-au transmis politicienilor un mesaj clar: toți sunteți o apă și un pământ. Să te pretinzi „salvator al națiunii” în condițiile unei participări ridicole la vot înseamnă să nu ai simțul ridicolului. Adunând cu chiu cu vai 70 de mii de voturi, Năstase se comportă de parcă ar avea în buzunar 630 de mii de voturi sau, cel puțin, 211 mii ale Maiei Sandu din primul tur al alegerilor prezidențiale în 2016”.

Am ajuns să alegem între două scule oligarhice

„Să presupunem că în turul doi numărul votanților va crește. Dar ei nu vor veni pentru Năstase, ci împotriva lui Ceban și viceversa. Ajungem din nou la o confruntare geopolitică și problema e că, oricare dintre ei ar câștiga, se va comporta de parcă alegătorii l-au preferat pe el personal, pentru lozincile din primul tur, nu pentru faptul că reprezintă, fals sau real, o oarecare direcție geopolitică, un rău mai mic. Chirtoacă, deși câștiga alegerile pentru că întruchipa unionismul și europenismul, nu se comporta de parcă a fost ales pentru că e membru al PL, în semn de prețuire a calităților sale manageriale sublime, dar care lipseau cu desăvârșire? Nu a transformat el primăria în fieful liberalilor, într-un fel de „sală de așteptare” pentru ștabii partidului?”.

Și atunci ce facem în turul doi?, am întrebat. „Asta e: suntem în impas. Am ajuns să alegem între două scule oligarhice. Și trebuie să le explicăm chișinăuenilor acest lucru. Nu să „hodorogim” că ar fi apărut mesia politicii de pe Bâc. Vom merge la alegeri, vom vota, dar nu pentru Năstase, ci pentru ideea europeană pe care i-o atribuim, de voie, de nevoie, în pofida faptului că, de dragul lui Dodon, el a aruncat batista pe țambalul integrării europene”.